Ansamblu monumental; B-dul Revoluţiei, între liniile de tramvai, în dreptul clădirii Universității Aurel Vlaicu; Piatră şi bronz; Margo Ede şi Pongratz Siegfried; 1909; Azi considerat dispărut
Om politic de forţă, avocatul Kossuth Lajos este considerat astăzi, organizatorul şi conducătorul revoluţiei de la 1848-1849 din Ungaria. La 11 august 1849, după predarea lui Gorgey Arthur a tuturor prerogativelor civile şi militare, a părăsit Ungaria, stabilindu-se pentru doi ani, în Turcia apoi la Paris și Torino în Italia. De acolo, a pledat în continuare pentru susţinerea cauzei maghiare aşa cum a fost formulată în 1848.
Ridicarea la Arad a unei statui memoriale a fost inițiată într-un club de un colectiv numit Campania de masă Kossuth care a lansat un apel pentru stângerea fondurilor necesare.
Realizat din bronz şi piatră, de Margo Ede (Budapesta) şi Pongratz Siegfried (Arad), ansamblul monumental dominat de figura întreagă a lui Kossuth Lajos cu mâna dreaptă întinsă în semn de salut a fost amplasat între liniile de tramvai, în dreptul clădirii Universității Aurel Vlaicu orientat spre Piaţa Revoluţiei. La bază, monumentul era gardat pe ambele părți de mai multe personaje, grupate pe două microteme: în stânga Honvedul luându-și rămas bun de la familie (Bucsuzo honved), iar în dreapta Honvedul muribund (Haldlaklo honved). Parcul şi aranjamentul floral din spatele statuii a fost proiectat de arh. Locz Resso, preşedintele Asociaţiei Inginerilor şi Arhitecţilor
Dezvelirea a avut loc la 19 septembrie 1909, în prezența unui numeros public, printre oficialități fiind remarcată prezența IPS Ioan I. Papp, episcopul ortodox al Aradului, iar în calitate de rudă apropiată, ministrul comerțului, Ferenc Kossuth, fiul fostului guvernator.
Cuvântarea festivă a fost rostită de Béla Barabás (1855–1934), deputat parlamentar arădean, președintele de onoare a Campaniei de masă Kossuth Lajos. Coroana parlamentului maghiar a fost așezată pe statuie de către Gyula Justh, moșier de Turnu. Dezvelirea a fost însoțită de participarea unui cor reunit, compus din sute de persoane.
În 1923, într-un raport al Primăriei către Prefectură, se arăta că monumentul a fost vandalizat de către persoane necunoscute, unul din personajele laterale fiind smucit de pe soclu. Pentru evitarea pe viitor a unor noi stricăciuni, administraţia oraşului a îmbrăcat-o, cu palane din scânduri. În urma demolării realizate în 1925 de firma Raffaelo Vignoli din Oradea, fragmente din bronz, au fost depozitate la Căluşerie, una din fermele Primăriei, de unde au fost mutate la Palatul Cultural, existența lor acolo fiind amintită pentru ultima dată de ziarul Știrea din 6 ianuarie 1936. Aceeaşi autori au realizat o statuie identică la Debrecen (Debrețin, Ungaria).
