Coloană ; Piaţa Revoluţiei; Calcar, travertin Marmosim Deva; Autor, Ştefan Călărăşanu, 1999Consemnări patrimoniale: HCLMA 196/1999; HCJ 53/2001, anexa 4 poz. 32
Demersurile pentru ridicarea faţa Palatului Administrativ al Aradului a unui semn memorial pentru evenimentele sângeroase din decembrie 1989 au fost promovate în premieră de Fundaţia din Arad a Revoluţiei din Decembrie 1989. După unele consultări cu artişti arădeni, a fost preferat sculptorul timişorean Ştefan Călărăşanu (1947 – 2013) care a acceptat fără rezerve un preţ mai scăzut.
Construcția are ca element esențial o coloană, brăzdată pe toată lungimea fusului de patru caneluri simetrice, fixată pe un stilobat paralelipipedic, limitat superior de o dublă cornișă profilată. Structura este supra-înălţată cu 1,5 metri pe un postament sub forma unei terase dreptunghiulare, placată cu granit și mărginită pe două părţi cu câte 5 trepte de acces pentru ceremonii.
Fațadele dinspre est şi vest ale soclului sunt adânc incizate cu câte o cruce latină. Pe suprafaţa nordică a fost fixată o placă din marmură albă, pe care este scris în relief: EROI MARTIRI și numele celor 24 tineri arădeni căzuţi în evenimentele din decembrie 1989. Pe partea opusă a fost fixată o altă placă din același material cu inscripţia: ÎN MEMORIA EROILOR / CĂZUŢI ÎN REVOLUŢIA / ROMÂNĂ DIN DECEMBRIE 1989 / RIDICATĂ DE FUNDAŢIA / REVOLUŢIEI ŞI ARUD / ARAD. Piesele metalice, din bronz, prevăzute în faza de proiect nu au fost realizate integral.
În decembrie 2009, la capătul de sus al coloanei s-a fixat drapelul tricolor, iar la bază s-a aşezat o coroniţă metalică cu portretele în ceramică celor 24 eroi martiri. De o parte şi de alta, în lungul liniilor de tramvai au fost montate port drapele şi pentru protecție, vase masive din beton cu puieţi de conifere.
Dezvelirea monumentului, a avut loc în ziua de 22 decembrie 1999, cu participarea reprezentanţilor administraţiei publice locale, a oficialităţilor judeţene şi municipale, a revoluţionarilor din Arad. A fost prezent Dorin Lazăr Maior, deputat în Parlamentul României, preşedintele Blocului Naţional al Revoluţionarilor 1989 din România. Slujba de pomenire şi sfinţirea lucrării a fost oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu PS Timotei Seviciu, Episcopul Aradului.
Amplasarea, concepţia şi discursul artistic al monumentului sunt considerate de unii un eşec care compromite însăşi ideea nobilă care a animat realizarea ei. Se argumentează că nu au fost luate în considerare elemente esenţiale executării unei asemenea lucrări, ca: încadrarea arhitecturală în spațiu, materialele folosite, dar nici expresia artistică şi încărcătura emoţională pe care trebuie să o exprime. Locul expunerii între liniile de tramvai, viciat de multitudinea de cabluri electrice şi maşini, greu accesibil publicului a fost neinspirat ales, iar intervenţia plastică a autorului nu este susţinută din punct de vedere artistic. Lucrarea a generat multe observaţii, critici şi demersuri din partea publicului și a Primăriei, cu propuneri pentru a fi mutat în altă parte, demersuri întâmpinate cu refuz partea comanditarilor.
