În 1946, fostul Parc al Prefecturii, a fost mobilat cu tripticul alegoric monumental numit Statuia Libertăţii, realizat din piatră artificială de un grup de profesori arădeni condus de Leontin Mureşan. Deoarece, la scurt timp, în apropiere, a fost amenajat un bazin mozaicat cu luciu de apă şi ţâşnitoare, monumentul a primit denumirea de Fântâna Eliberării. (Foto 1, 2 și 3)
După două decenii, odată cu edificarea hotelului Astoria, azi Continental, monumentul a fost mutat în Aradul Nou în curtea unui Autoservice fără a se mai amenaja însă şi fântâna, care a fost distrusă. (Foto 4)
Tripticul prezintă central, în ronde-bosse, o femeie cu părul despletit, căzut peste umeri în spate, îmbrăcată sumar, fără încălțăminte, cu braţele ridicate și palmele spre cer, fandată pe piciorul drept dezgolit, în timp ce stângul, este întins în poziţie de élan şi efort. Pe încheietura braţelor se observă cătuşe şi urmele lanţului care le lega.
Lucrarea e modelată pe o linie convexă a soclului, într-o atitudine de forţă şi înălţare, iar textele lipsesc. Lateral în spate, de o parte şi de alta a piesei centrale, au fost așezate două basoreliefuri adosate pe plăci din beton, ilustrate cu câte trei personaje, alegorice: modele de muncitori din industrie și ţărani.
Personajele, ale căror contururi se înscriu pe o linie ascendentă spre spectator, sunt dispuse în tot atâtea planuri succesive. Elementele peisagistice cu simboluri preluate din arta sovietică, dezvoltă impresia de adâncime a spaţiului: noxele uzinale, nicovala, ciocanul, elemente vegetale, ulcior cu apă, etc. (Foto 5 și 6)
Chiar dacă disproporţia dintre siluete este evidentă, poziţia acestora, într-o atitudine de relaxare, crează o atmosferă de calm, de linişte, în contrast cu efortul personajului central. Unitatea ansamblului nu este însă perturbată, valoarea piesei centrale, cea mai bine realizată dealtfel, evidenţiindu-se astfel şi mai mult. Observaţiile sunt însă explicabile dacă le raportăm la criteriile sculpturii elenistice primordiale în spiritul cărora a fost realizată întreaga lucrare. Acest lucru este vizibil, mai întâi la îmbrăcămintea drapată, de esenţă ioniană, exprimată prin hitonul din in, al personajului feminin central, care mulează bine forma corpului, îngăduind chiar unele efecte de cochetărie. Fiind fără mâneci, transparent și plisat fin, hitonul permite conturarea liniilor principale ale corpului, forma sânilor, coapsele, sugerând chiar relelevarea unor detalii.
Fiind prima lucrare postbelică realizată în Arad, Fântâna Eliberării cuprinde noile orientări ideologice solicitate deja de propaganda noului regim politic în statuară: ruperea de trecut, industrializarea și colectivizarea la sate. Pentru lumea rurală, artistul avea la îndemână vechi simboluri şi arhetipuri culturale, care trebuiau doar selectate. Reprezentarea clasei muncitoare, în ascensiune politică a început prin inventarea și acceptarea unor noi convenţii, care vor fi folosite de acum înainte ani în şir: ciocanul, nicovala, roata dinţată, coşul înalt ce emană fum uzinal şi altele. A fost menţinut însă, suportul tehnic şi artistic al sculpturii antice, care servea încă, noului realism din sculptură. (Foto 7 și 8)
În noul loc de expunere, sculptura în avansată stare de degradare, se află ascunsă după un gard de sârmă împletită, în pantă, pe un taluz acoperit cu vegetaţie ierboasă. Reliefurile au aspect neîngrijit, fiind în parte îngropate și ecranate de vegetaţie.
1. Sculptorul Leontin Mureșan 
2. Statuia Libertatea (Fântâna Eliberării, 1946) 
3. Statuia Libertatea (1946) 
4. Ansamblul monumental Fântâna Eliberării pe noul amplasament 
5. Industria (relief, detaliu, 1946) 
6. Agricultura (relief, detaliu, 1946) 
7. Ansamblul sculptural în 2018. 
8. Statuia Libertatea (detaliu, 2018)
