Monumentul săptămânii – Reconstrucția României (Gara CFR)

Actuala clădire monumentală a Gării CFR din Arad, construită după planurile arhitectului Pfaff Ferenc, a fost inaugurată cu mare fast în 1910. Avariată grav în iulie și octombrie 1944 prin bombardamentele aviației anglo-americană și germană a fost refăcută și consolidată parțial la începutul deceniului cinci din secolul trecut (foto 1 și 2). Deși în vara anului 1953, Intreprinderea de Căi Ferate Alba Iulia, a lucrat în ritm alert la marchiza din beton armat a peronului lungă de 124 m pentru a primi delegații celui de al IV-lea Festival Internațional al Tineretului și Studenților din București (2 – 16 august), lucrările fost recepționate doar parțial.

Începând din 1954, în holul mare al impozantei clădiri au fost montate șase reliefuri decorative cu dimensiuni monumentale, din beton, înscrise ca manieră în marele curent al clasicismului modernizat, prin personaje clar structurate (foto 3 și 4). Stilistic, autorii au fost constrânși de comanditar, Ministerul Culturii, să-și exprime ideile în limitele iconografiei realist – socialiste, curent inițiat de scriitorul sovietic Maxim Gorki și importat în România acelor vremuri. Corespunzător acestor principii, idealurile estetice şi creaţia artistică, sunt determinate de viaţa materială a societăţii şi îndeosebi de baza ei economică. Mentalitățile productiviste orientate pe modificarea silită a activității existențiale au avut astfel repercursiuni majore asupra fenomenului creației artistice care a devenit o anexă în sprijinul acestei idei. Pe de altă parte, fiind respinsă arta ca scop în sine, se promova exclusiv ideea slujirii deschise a ideologiei partidului comunist ca formă eficientă de propagandă. De aici și strădania sculptorilor pentru expresia echilibrată a corpului uman, cu respectarea integrității trupești, dar într-o concepție nouă, descriptivă, cu nuanțe de naivitate, impusă de autoritățile politice.

În consecință, cele șase sculpturi tratează prin alegorii ideologizate tot atâtea teme inspirate din activitatea economică și cultural – sportivă din România acelor ani, întitulate: Artele, Agricultura, Sportul, Electrificarea, Pescuitul – Vânătoarea, Marina – Aviația. Ideile sunt exprimate clar, prin imaginea metaforică a unor personaje ilustrate din față care poartă recuzita și accesorii necesare exercitării unei profesii sau activități recreative. Actorii scenelor respective, grupați câte trei, tineri bărbați și femei, sunt figuri viguroase, așezate ferm pe piedestale de regulă în poziție statică, asemenea unor modele de imagini.

Astfel, pe un fundal schițat cu un templu antic și o liră muzicală, sculptorul bucureștean Constantin Lucaci (1925 – 2004) prezintă trei personaje poartă semne consacrate ale științei și artelor: masca teatrală, mai multe volume de cărți și o făclie aprinsă, simbol al iluminării spirituale, al aspirației poporului spre cultura clasică (foto 5).
Zoe Băicoianu (1917 – 1987), sculptor și ceramist din București, a grupat etajat mai multe personaje în veșmânt popular, împresurate cu recuzită rural – agricolă: toiag ciobănesc, oaie, snop cu grâu (simbol al belșugului) și altele, ilustrând metaforic Agricultura (foto 6).

O poartă monumentală, expresie a triumfului, marcată cu cercurile olimpice, constituie pentru sculptorul Iosif (Negrulea) Fekete (1903 – 1979) din Oradea, suportul decorativ a trei tineri în ținută sportivă, cu rachetă de tenis și mingi (foto 7).

Pentru ilustrarea alegorică a electrificării, arădeanul Ioan Tolan (1927 – 2015 prezintă grupat, în peisaj montan, trei personaje care manipulează piese din sistemul energetic, un baraj cu ape învolburate, stâlpi metalici, conductori electrici, etc. (foto 8).

Personajele masculine concepute de sculptorul Cristea Grosu (1921-1991) din Timișoara, în ilustrația Pescuitul și Vânătoarea, își etalează recuzita și trofeele: plasă de pescuit, pești, pușcă de vânătoare, un iepure, etc., într-un peisaj montan și acvatic (foto 9).

Cel de al șaselea relief, realizat de timișoreanul Octavian Ilica, este consacrat marinei și aviației, personificată printr-un muncitor pe un șantier naval, un marinar și un aviator adosați unui fundal cu vapor, macarale, timonă, pești (foto 10).

În perioada 1912 – 1916, Compania de Căi Ferate, în cadrul proiectului de reabilitare a liniei Curtici – Simeria, a beneficiat de modernizarea clădirii gării, asigurând călătorilor confort și securitate prin crearea unor noi spații de așteptare, comerciale și distribuire a pasagerilor la peroane. Cu acest prilej, au fost restaurate și cele șase reliefuri decorative din holul principal al clădirii.