Mulgătoarea (femeie șezând)

Sculptură, marmoră de Ruşchiţa
Parcul „Mihai Eminescu”
Ioan Tolan
1955

Lucrarea de diplomă a sculptorului Ioan Tolan (n. Arad, 7 iunie 1927), la absolvirea, după cinci ani de studii, a severei Academii de artă Ilia Repin din Leningrad, a fost modelată în lutul extras din apropierea Fabricii de cărămidă din Arad şi apoi, în 1955, cioplită într-un singur bloc de marmoră de Ruşchiţa. Pe parcurs, autorul şi-a modificat proiectul, folosind ca model, chipul expresiv al surorii sale Mărioara.

Sculptura a fost prezentată pentru prima dată publicului la Expoziţia interregională de la Timişoara din 1956, fiind concepută pentru a fi montată într-un loc cu vizibilitate radiantă. Ea oferă un spectacol remarcabil din oricare parte ar fi privită, creând un interesant spectacol decorativ.

În 1960 Sub numele Mulgatoarea a fost aşezată pe un soclu hexagonal în Parcul Mihai Eminescu, cu 0,5 m deasupra solului. Gazonul din jurul monumentului, a fost delimitat cu un gard din fier forjat, montat prin nituire şi fixat într-o bordură de beton. Alături se află unul din puţinii stejari seculari ai Aradului, exemplare de tisă, iasomie şi fragmente dintr-un gard viu de buxus, bine întreţinut prin tundere.

Se prezintă torsul şi capul unei femei tinere în poziţie şezândă, răsucite spre stânga. Picioarele cu genunchii depărtaţi, în relaxare, sprijină şuştarul, o găleată specială folosită în orice gospodărie ţărănească doar pentru mulsul şi măsuratul laptelui. Mâinile cu palmele aşezate una peste alta, sunt sprijinite pe genunchiul stâng, într-un gest de odihnă finală şi mulţumire. Prosopul ţinut discret, abia zărit în capătul degetelor subliniază şi mai mult acest lucru. Chipul personajului, întreaga lucrare, şlefuită atent, exprimă o discretă poezie, o stare meditativă, plină de vigoare. În tratarea capului, apar calităţi specifice realismului clasic francez. Deși expresia feței este cea a unei tinere femei, prezentate realist cu toate defectele şi asimetriile unui om obișnuit, la o privire mai atentă se distinge o graţie naivă, un farmec feminin, obținute de artist prin tratarea atentă printr-o fină șlefuire pielii obrazului, a liniei gâtului și a felului cum e aranjat părul sub baticul protector. Prin aceste trăsături, opera evită, răceala stilului oficial care se impunea prin demersuri politice.

În Mulgătoarea, ca prim demers al impresionantei sale cariere artistice, Ioan Tolan, îngemănează idealul său de frumos, cu limpezimea ideii şi sobrietatea formei. Aici se obsevă bine canoanele expresionismului clasic al statuarei sale. Ideea propusă este redată plastic cu deosebită claritate, fiind epurată de alte detalii nesemnificative. Tema constituie o încercare de a introduce un plus de expresivitate şi emoţie într-o sculptură precumpănitor orientată spre configurarea formei armonioase. Fiind una din primele lucrări de artă monumentală executate în Arad după război, Mulgătoarea numită azi Femeie șezând (HCLM 53/1991) se înscrie din punct de vedere estetic şi tematic în curentul realist al epocii.