Noutăți la raft: astăzi despre optimism, credință, emoții, îndoieli, deznădejde și curaj

„În umbra omului – Jane Goodall”

„Sentimentul ciudat că trăiam un vis frumos nu m-a părăsit pe tot parcursul celor douăsprezece mile străbătute de la Kigoma spre tabăra din Rezervația Gombe Stream. Ne aflam în mijlocul anotimpului secetos, iar malul celălalt, deși doar la douăzeci și cinci de mile depărtare, nu se zărea nici măcar vag spre vestul lacului Tanganyika, îngust și lung. Adierea răcoroasă și albastrul intens al apei, ici-colo crestată de vălurele și fulguită de spumă albă, ne creau senzația că ne aflam undeva la mare.

Am privit țărmul răsăritean. Între Kigoma și locul de unde începea sanctuarul cimpanzeilor, pantele abrupte ale falezei, care se ridică la șapte sute cincizeci de metri deasupra lacului, sunt în multe locuri aride și mâncate de ani de zile de exploatare forestieră. Între ele, mici pâlcuri de arbori atârnă deasupra văilor înguste unde pâraiele de munte repezi năvălesc spre lac. Țărmul este zimțat de o serie de golfuri alungite, deseori separate de promontorii stâncoase care înaintează în lac. Noi am navigat drept, de la un promontoriu la altul, dar am văzut că bărcuțele pescarilor urmăreau linia țărmului. David Anstey, care călătorea cu noi, pentru a ne face cunoștiință cu băștinașii africani din regiune, ne-a explicat că uneori lacul se învolburează din cauza vânturilor puternice care mătură văile și răscolesc apele, împroșcând cu stropi și ridicând valurile.” (fragment)

„Oameni anxioși – Frederik Backman”

„Cartea aceasta este o superbă declarație de dragoste pentru viață și un poem trist despre moarte care te poartă prin toate registrele emoțiilor. Nu-ți refuza experiența oferită de Oameni anxioși.” (Litteratursiden)

„Oameni anxioși este o piesă de teatru plină de umor, dar cu decoruri dramatice, scrisă cu multă empatie și căldură” (BTJ, Sweden)

„…. Poveștile pe care Backman le spune ne demonstrează capacitatea autorului de a sonda mințile umane, iar felul în care combină asta cu intriga și personajele nu este altceva decât artă” (Nettavisen)

„Circe – Madeline Miller”

„Una dintre calitățile speciale ale romanului este că știm cum se va derula totul – și am știut-o de mii de ani – , dar repovestirea de către Miller este sfâșietoare și neașteptată. În povestea ei, soarta care o așteaptă pe Circe este simultan divină și muritoare, imposibil de stranie și totuși complet umană” (Washington Post)

„Trădare ancilară – Ann Leckie”

„E foarte ușor să treci mai departe. Foarte ușor să te prefaci că nu vezi ce se întâmplă. Și cu cât nu vrei să vezi, cu atât mai greu îți vine să vezi, fiindcă atunci trebuie să recunoști că ai ignorat totul, de la început până la sfârșit.

La început, Breq era o navă care controla o mulțime de corpuri. Apoi a devenit soldat. Iar acum se află ea însăși la comanda unei nave, însă nu pentru că și-ar fi dorit-o, ci fiindcă Stăpâna imperiului i-a ordonat să plece în misiune la Stația Athoek. În mijlocul unei societăți aparent civilizate și liniștite, dar în esență viciată și favorabilă doar celor puternici, Breq descoperă că, pentru a-și îndeplini misiunea, trebuie să înfrâneze rebeliuni și să găsească adevărata trădătoare.

Ești atât de civilizată. Atât de politicoasă. Atât de curajoasă ca să vii aici singură, știind că niciuna dintre noi nu va îndrăzni să te atingă. E atât de ușor să fii astfel când toată puterea e de partea ta.” (Editura Paladin)

„Sora mea, ucigașa în serie – Oyinkan Braithwaite”

„Consistent, picant și funest, servit cu un comic lipsit de sentimentalism… Thrillerul acesta micuț cu coadă de scorpion lasă o impresie – și o înțepătură – de ținut minte” (The New York Times)

„Sora mea, ucigașa în serie este o comedie neagră despre cum sângele e mai gros – și mai greu de scos din covor – decât apa. Când primește un telefon de la sora ei în timpul cinei, Korede știe de ce are nevoie pentru întâlnirea care urmează: mănuși de cauciuc, clor, nervi de oțel și un stomac puternic. E deja al treilea iubit de care se descotorosește Ayoola – după spusele ei în legitimă apărare – și al treilea loc al crimei pe care trebuie să-l curețe până la ultimul colțișor.

Poate că ar fi bine să se ducă la poliție, dar își iubește sora și știe și ea că familia trebuie pusă mereu pe primul loc. Însă îl mai iubește și pe bărbatul care a ajuns de curând în brațele Ayoolei și riscă să sfârșească cu un cuțit în spate. Acum rămâne să-și dea seama cum să evite vărsarea de sânge fără să trădeze sângele care-i curge prin vene” (Editura Art)

„Poetul la New York – Federico Garcia Lorca”

„unu câte una

două câte două

și trei câte trei.

Of, fildeș dur de cărnuri invizibile, vrei nu vrei!

O, golf, lipsit de furnicile zorilor!

Cu vâj-vâj-ul crengilor,

cu ah-ah-ul damelor,

cu oac-oac-ul broaștelor,

cu glu-glu-ul galben al mierii.

Va veni un bust de umbră

încununat cu laurii verii.

Pentru vânt cerul va fi

dur ca un perete

și crengile rupte

vor pleca dansând cu el…” (fragment)

„O acuzație vehementă la adresa lumii moderne, care ia ființă sub înfățișarea orașului. Un strigăt apocaliptic, un munte de singurătate, întunecat, grăitor, metafizic.” (The New Yorker)