Noutăți la raft : astăzi despre poeme, grafie și lingvistică

„Biblioteca de idei. Semper fidelis” – Ardelean, Teodor

„Volumul de față exprimă, o dată în plus, statornicia autorului întru cultură și fidelitatea sa față de rubrica susținută infatigabil, cu vigoare și aplomb, dându-ne mereu câte ceva din acumulările minții sale. […] Cuprinsul cărții învederează o diversitate derutantă, mai rar întâlnită, tabletele putând fi subsumate unor varii domenii, precum istorie, lingvistică, etnografie, toponimie, arhitectură, tapiserie, religie, filosofie etc. Aceasta reprezintă o dovadă elocventă că Teodor Ardelean este un intelectual rasat, cu inserții consistente în enciclopedism. La finalul cărții, cititorul va observa că autorul ocolește programatic senzaționalul facil, atât de căutat de presa postdecembristă, reținând și comentând ceea ce are relevanță, de regulă evenimente și acțiuni stenice, dar și contribuții semnificative, locale sau naționale.” Florian Roatiș

„Petale dintr-o călătorie” –  Iovănescu Jecalo, Geanina

„Poemele Geaninei Iovănescu sunt, de fapt, pelerinaje prin timpul neîmblânzit care trece neiertător și oferă cititorului repere de trăiri autentice, care conferă discursului poetic o degajare permanentă de la instanțele comunicării și accede spre o eliberare continuă. Autoarea empatizează o poezie reflexivă în care se împletesc elemente lirice cu notații și stări legate de condiția sufletească în care se află poetul, notații parfumate cu adieri și inflexiuni aparent romantice. (…) Vizuală prin excelență, imaginile sunt dinamice, relieful exprimării este sugerat metaforic prin introspecțiile interioare ale eului (sufletului) călător prin propria sa zodie în cosmosul vieții și în plămada unei iubiri cu inflexiuni. Este terapia pelerinajului prin spațiu și timp din care izvorăsc poemele-petale, ca memorie și sentimente rânduite într-un flux de continuitate ideatică.” Emil Șimăndan

„100 de ani de grafie românească” – coordonator Acozmei, Constantin

„În epoca modernă, a naționalităților, imaginea cea mai accesibilă a unității lingvistice este dată de limba scrisă, folosind un alfabet specific și respectând un sistem de norme ortografice (actualizat periodic, în funcție de evoluția limbii). În cazul limbii române, se poate afirma că, în secolul al XIX-lea, cea mai importantă realizare a fost adoptarea alfabetului latin, în locul celui chirilic (utilizat anterior, din secolul al XVI-lea), iar secolul XX a fost dominat de dezbaterile pentru impunerea unei ortografii fonetice unitare.” Editura Asachiana