Noutăți la raft: astăzi despre poezii, bioetică și comunități parohiale

„De mâine suntem pământ fierbinte : Antologie 2001-2021” –  Novac, Andrei

„Poezia lui Andrei Novac se întoarce mai degrabă către sine, dar e bine, foarte bine că, involuntar, ajunge la ceilalți, bumerang invers și înțelept. Singura primejdie care îl paște este prea devremea lui maturizare, prea devremea lui artă explicită, dar noroc că nici acest obiectiv nu-l reușește pe deplin, lăsându-l pe cititor (atât pe cel avizat, cât și pe cel mai puțin avizat) într-o plăcută confuzie.” Valentin Tașcu

„Bioetica și ameliorarea umană : O perspectivă filosofică” – Sinaci, Maria

„Cartea pe care ne-o oferă Maria Sinaci este binevenită în spațiul literaturii de specialitate în limba română, căci, după câte cunoaștem, până în prezent lipsește o sinteză atât de cuprinzătoare și de clară, în perspectivă filosofică, asupra dezbaterilor bioetice și asupra proceselor de ameliorare umană morală și cognitivă. Autoarea nu se rezumă doar la o prezentare „neutră” a diferitelor poziții din literatura de specialitate, o literatură amplă, preponderent de limbă engleză, ci adesea oferă soluții proprii, bine argumentate, ceea ce denotă nu doar o bună familiarizare cu subiectul cercetării și o la fel de bună pătrundere a interpretărilor din literatura de specialitate, ci și o îndelungă meditație asupra temelor abordate și o cunoaștere adâncită a semnificațiilor desprinse din aceste teme. Deși dezbate probleme de mare subtilitate, care pot conduce nu de puține ori la fundături conceptuale, la paradox și la un sentiment de neputință, de zădărnicie, autoarea face eforturi și, după opinia noastră, reușește să exprime clar cele mai sofisticate poziții abordate, analiza putând fi urmărită nu doar de specialiștii din domeniu, ci și de un public cititor mult mai larg. Avem convingerea că lectura acestei cărți poate fi un câștig spiritual și de cunoaștere pentru fiecare cititor.” Ioan Biriș

„270 de ani spre cer” – Groșan, Eugenia

„Există locuri privilegiate, calitativ deosebite de celelalte: ținutul natal, locul primei iubiri, o stradă ori un colț din primul oraș străin văzut în tinerețe. Toate aceste locuri păstrează, chiar pentru omul cel mai nereligios, o calitate excepțională, <<unică >>, pentru că reprezintă <<locuri sfinte>> ale Universului său privat, afirma Eliade, vorbind despre spațiul sacru și sacralizarea lumii. Locul sfânt din inima noastră este acela unde ne-am născut, am copilărit și care și-a pus amprenta asupra mersului nostru prin lume și asupra demersului nostru existențial. Nu ne rămâne decât să-l păstrăm în gând, ducându-l în ființa noastră, chiar și cele mai îndepărtate zone planetare. Spațiul sacru e în noi, intangibil, delicat, cald, ca un cuib în care ești ocrotit sub o aripă nevăzută, ca de înger.” Eugenia Groșan

„Școli II : 5 și 7 și 4 ani” – Rău, Aurel

„O boală învinsă e orice carte. În cazul de față, o carte despre învățătură. Respectiv despre două relații. Una dascăl-alumn; prin denumire, din greci și din romani. Și una om-carte; din Cartea Cărților. Într-o împletire Legea Evoluției și Tablele Legii. Acestea din urmă, scrise, prima dată, în relația primă, prin dictare – a doua dată, fiind dată. Și din nou în cazul de față, ambele conlucrând. Dar și sub o lege tot din prima relație: De la lume adunate și iarăși la lume date, ca să închei cu un alt citat. Cuvânt, acesta din urmă, de la verbul a citi; verb punând, iar, cartea mai presus: cuvânt în timp. Carte cu mers spre carte.” Aurel Rău