Noutăți la raft: astăzi despre proză, poeme, critică literară și presa bănățeană

„Aventurile ideilor printre metafore : Critică literară și eseuri” – Țene, Al. Florin

„Cu o carieră de amploare în arta scrisului, talentatul și neobositul scriitor Al. Florin Țene (prozator, poet, eseist, critic literar și de artă, publicist) există în astă viață cu misiunea sacră de a produce opere literare de calitate, acestea fiind recunoscute ca valori autentice în cultura națională română. Distinsul scriitor, de-a lungul anilor, a reușit să pună în lumină lucrări de mare calibru, abordând diverse genuri literare (poezie, proză, eseu, roman, analiză literară), astfel acumulând în palmares până la ziua de azi un număr de 85 de cărți editate. Pe lângă activitatea de scriitor, Domnia sa este un admirabil activist și manager cultural, în timp afirmându-se cu mult succes în calitate de fondator al diverselor cenacluri și reviste literare. Iar pentru a încuraja și mai intens activitatea scriitoricească din țară și diasporă, Al. Florin Țene înființează în anul 2006 asociația profesională Liga Scriitorilor Români, fiind în același timp și președinte al acesteia. Așa fiind, Al. Florin Țene este un veritabil susținător al valorilor culturale românești, un promotor insistent în fructificarea vieții sprituale.” (Galina Martea)

„Regatul unei zile” – Constantin, Maria Gabriela

„Timpul Gabrielei Constantin face un salt spectacular în plină enigmă. Te cheamă pe verticalul unei lumi în care miturile sunt mai vii decât oamenii, căci miturile se hrănesc cu esențe, iar mulți dintre noi abia întrezărim miezul adevărat al vieții și al propriei ființe. […] Așteaptă-te, în schimb, la pagini pe care nu le întâlnești la tot pasul în nicio literatură de azi, în care, pe lângă toate cele de dorit ca să citești cu sufletul la gură, palpită senzualitate și ardoare mistică. Totul scăldat într-o vibrație poetică ce amplifică misterul și dă istoriilor un altfel de suspans. Citești și nesațul crește. Și ți se face dor de timpul care se dezvăluie fără sfârșit.” (Editura Limes)

„Paradisul verde : Povestiri din grădina mea” – Jurcă, Gheorghe

„Mi se umezesc ochii când văd florile albe ale cireșului, cele ale purității prunului, siluetele unduitoare ale mesteacănului, imaculatele petale ale florilor de liliac ori coronamentul roșietic ondulat ca părul reginelor al acerului, simt învăluirea aromată a florilor de tei, mireasma inegalabilă a trandafirilor, narciselor, irișilor, gladiolelor, petuniilor. O, era să uit de lacrimile salciei plângătoare, care plânge chiar și atunci când nu plouă.

Niciodată singurătatea nu a fost mai frumoasă și lumina n-a fost niciodată mai dulce ca atunci când ies dimineața din camera în care dorm și intru pe terasă și văd grădina mea. „Paradisul meu verde” care parcă vrea să mă cheme și să mă ia de mâini și să-mi pună pe cap o coroniță de flori, ca și cum aș fi un zeu silvestru. Vai, frumoasă mai ești, mai frumoasă decât o strofă lirică, minunată, indelebila mea grădină!” (Gheorghe Jurcă)

„Banatul în anii Primei Mari Conflagrații Mondiale” – Dudaș, Vasile

„Volumul, pe de o parte, o sinteză istorică asupra războiului în relație cu zona Banatului, după cum este într-un mod deosebit de meritoriu un manual de învățare al lecției despre război ce oferă o lectură relevantă și eficientă, „la purtător” asupra unui eveniment ce a marcat într-un mod esențial transformarea postbelică a lumii. Este o carte ce fixează repere și acreditări sau definitivează ipoteze și opinii istoriografice și care consacră un tip de semnificații majore pe care autorul le-a propus asupra consecințelor războiului. Este de remarcat în acest sens semnificația pe care autorul o dă războiului și a consecințelor sale relativ la identitatea istorico-geografică a Banatului.” (Prof. univ. dr. Doru Radosav)

„În lume, prin lumi” – Stoia, Tiberiu

„Sute de mii de kilometri, jumătate de Lume, cu pasul, cu trenuri, mașini, vapoare, avioane. Și o imensă sete de a vedea. Ce e dincolo de măgura aceea, de vârful de munte, de valul mișcător. Mereu ce e Dincolo. De Timp, de Zare, de El însuși. Ce se află în propriul său univers, în interiorul acela bântuit de întrebări, de temeri, de sfidări, de piedici ce trebuiau înfruntate, depășite. Spunea cineva și i-au plăcut la nebunie cuvintele acelea, dacă le-ar fi găsit el ar fi spus că sunt geniale: Visăm să călătorim prin univers, dar oare universul nu se află în noi?. Nu a spus-o el dar a simțit cu fiecare pas acest adevăr. De fapt călătoriile sale îl apropie tot mai mult de el însuși, de miezul său, chiar dacă pentru asta a trebuit să treacă, deocamdată, prin Mexic ori Capul Horn, prin Marele Canion ori pe la piramidele egiptene, prin Madagascar, ori Iohannesburg, la Cascada Niagara… Lumea e una, întrebările sunt infinite. Iată, în continuare, câteva răspunsuri.” (Editura Press Print)

„Banatul” : (1926-1930) : Prima revistă literară bănățeană” – David, Ioan

„În Bibliotheca banatica apar scrieri care ilustrează tradiția culturală a provinciei, dar și lucrări ale unor contemporani conectați la această tradiție. Reeditările respectă rigorile unor ediții critice (studiu introductiv, tabel cronologic, bibliografic, glosar, anexe etc.) și își propun restituirea integrală a textelor tipărite odinioară, precum și (acolo unde este cazul) a unor pagini inedite, rămase în manuscris.

În Bibliotheca banatica apar cărți din aria umanistă: literatură, istorie, lingvistică, istorie ecleziastică, istoria presei, folclor, etnografie, istoria artelor, muzică, dar și literatură confesivă (memorii, jurnale, corespondență) etc.” (Coordonator general, Crișu Dascălu)

„Valsurile omului de gheață” – Mîndrean, Iulia

„Departe de metaforismul excesiv, ca și de redundanța stridentă a unui postmodernism de fațadă, poeziile Iuliei Mîndrean glisează pe marginea unei viziuni ce-și revendică, în egală măsură, patosul insurgent al negației și totalitatea sumbră a unei exasperări autentice. Autoarei îi repugnă exhibiționismul steril și improvizația facilă, miza versurilor sale fixându-se pe relevarea unor asperități aflate într-un dezacord iremediabil cu lumea sa interioară. Poeta își trăiește obsesiile la tensiune maximă, eliberându-le de balastul unor contrafaceri neconvingătoare și, prin aceasta, inutile. Tăietura decisă a versului, plierea pe esențializarea nudă, fără entuziasme sau clamări de rutină, iată tot atâtea trăsături definitorii ale unei poezii care-și caută, cu ambiție și luciditate, un loc și un timbru distincte în peisajul atât de diversificat al liricii actuale.” (Geo Galetaru)