Noutăți la raft: astăzi despre relații, secrete, amintiri, călătorii și monarhie

Franceschini, Paul-Jean – O iubire imposibilă : John F. Kennedy, Marilyn Monroe

„Consecvent propriilor principii, Charlie s-a lăsat convins de prietenul lui să-l ajute să cucerească cea de-a unsprezecea circumscripție din Massaschusetts. Nu se va lăsa niciodată descumpănit de contradicțiile acestuia. Ceilalți sunt zăpăciți din cauza lor. Căci Jack este totul și contrariul a tot: un fel de băiatul tatii crescut în bani și un tânăr studios pe care biștarii îl lasă indiferent, care tocmai și-a transformat în bestseller teza de doctorat despre Anglia; un dandy căruia îi plac blugii rupți; un ambițios îndârjit și un înțelept pe care ariviștii îl fac să râdă; un patriot american și un cetățean al lumii; un pierde vară care s-a purtat ca un erou. El este toate acestea pe rând, când are chef, ca și cum ar alege în fiecare dimineață dintr-un cufăr o ținută pentru un bal mascat. (Paul-Jean Franceschini)

Cars, Jean des – Cupluri tragice ale istoriei

„Regele Franței, Henric al II-lea, are 29 de ani. Acest personaj melancolic este cel de-al doilea fiu al lui Francisc I. Împreună cu fratele său mai mare, a suferit, în copilărie, un traumatism din care nu și-a revenit complet. După ce a învins la Pavia, în 1525, Carol Quintul l-a întemnițat pe Francisc I. Regele captiv a trebuit să semneze tratatul infam de la Madrid, prin care îi preda Spaniei pe cei doi fii ai săi, delfinul Francisc și fratele său, Henric. Cei doi băieți, de opt și șapte ani, urmau să fie întemnițați în locul tatălui lor la Madrid! Captivitatea lor va dura patru ani, apoi se vor întoarce în Franța” (Jean des Cars)

Lubbeck, William – La porțile Leningradului : Amintiri de pe Frontul de Est

„Era sfârșitul.

Era sfârșitul companiei mele.

Era sfârșitul Diviziei 58 Infanterie.

Era, poate, sfârșitul Germaniei și sfârșitul meu.

Din cei patru ani scurși de la invadarea Rusiei, 16 aprilie 1945 a fost pentru mine ziua cea mai grea din tot războiul. În ultimele ore, compania de armament greu aflată sub comanda mea pur și simplu încetase să mai existe.

Dezastrul de la răscrucea Fischhausen, loc ce a jucat un rol-cheie în desfășurarea evenimentelor, nu a fost o bătălie, ci mai degrabă apogeul catastrofal al barajului sovietic, care acționase neobosit în săptămânile anterioare, pe tot parcursul retragerii noastre spre vest. În cele din urmă, prinși într-o îngrămădeală cu alte unități germane care încercau să traverseze pe unicul drum principal orașul acesta din Prusia Răsăriteană, nu am mai putut înainta în niciun fel.” (William Lubbeck)

Einstein, Albert – Jurnalele de călătorie ale lui Albert Einstein

„Vestea primirii Premiului Nobel a ajuns la mine, prin telegraf, la bordul vaporului Kitano Maru, puțin înainte de a sosi în Japonia. Sunt foarte încântat – printre altele, deoarece întrebarea plină de reproș „de ce nu iei Premiul Nobel?” nu-mi mai poate fi adresată. […]

Mă întorc din această minunată călătorie cel târziu la începutul lui aprilie. Sunt fascinat de Japonia și de oamenii ei, totul este atât de subtil și de straniu. Și cât de prielnică gândirii și muncii este o călătorie lungă pe mare – o stare paradiziacă fără asemănare, fără vizite, întâlniri ori alte invenții diavolești! Îmi face o deosebită plăcere să primesc premiul împreună cu dragul meu Bohr, pe care îl admir.” (Albert Einstein)

Perkins, Stephanie – E cineva la tine acasă

„Vântul se înteți și umflă un banner aflat în partea cealaltă a curții. Un afiș cu Sweeney Todd. De pe fiecare literă picura sânge de un roșu strident, pictat de mână, iar două fâșii de tul roșu se întindeau în jos din colțuri opuse, precum o cortină de la teatru. O rafală ridică bucățile de material în aer, unde acesta dansă și se zvârcoli o vreme. Makani simți un fior pe șira spinării. Numele ei însemna „vânt” în limba hawaiană, însă nu avea superstiții în legătură cu el. Mai puțin atunci când avea. Trebuia să înceteze cu discuția asta despre Haley” (Stephanie Perkins)