Noutăți la raft: azi despre frică, democrație, multiculturalitate, discriminare și hărțuire

Esenin, Serghei  Alexandrovici  – Scrisoare mamei

„Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,

Toate trec ca floarea spulberată.

Veștejit de-al toamnei mele frig,

Nu voi mai fi tânăr niciodată. […]”

(Serghei Esenin)

Doda, Antonio – Primele fobii

„copiii nu mai stau prin parcuri

pe băncile mâzgălite

nu mai fac schimburi de cartonașe cu jucători

nu mai merg acasă juliți

cu hainele murdare

adormind cu gândul

că urmează o nouă zi de joacă […]”

(Antonio Doda)

Delumeau, Jean – Frica în 0ccident: Secolele XIV-XVIII : O cetate asediată

„Locuitorii de pe coastele Bretaniei, de pildă, asemuiau marea dezlănțuită cu un cal fără călăreț ori apucat de streche sau cu o iapă turbată. Furtuna nu era considerată – și nici trăită – ca un fenomen natural. Deseori, dezlănțuirea ei dementă era atribuită vrăjitoarelor și demonilor. Astfel, după ce urgia valurilor îi împiedicase în repetate rânduri pe regele Iacob al Scoției și pe prințesa Ana să traverseze Marea Nordului, în 1589 – 1591, s-a descoperit că niște vrăjitori și vrăjitoare fermecaseră marea înecând într-însa o pisică.”

(Jean Delumeau)

Mancuso, Stefano; Viola, Alessandra – Verde uimitor: Inteligența lumii vegetale

„Plantele au găsit în Stefano Mancuso c el mai pasionat și eficient apărător al lor după Charles Darwin, care scria „Mi-a plăcut întotdeauna să acord un loc important plantelor printre celelalte organisme.” Stefano Mancuso este un specialist în fiziologia vegetală, unul dintre cei mai importanți experți în noul și oarecum controversatul domeniu ce studiază „inteligența plantelor”. Mulți cercetători ai lumii vegetale consideră că acest termen este tendențios sau exagerat, dar, imediat ce se definește inteligența în mod simplu, ca fiind capacitatea de a rezolva problemele întâmpinate, devine imposibil să le negăm această calitate. Cuvinte precum inteligență, învățare, memorie și comunicare, despre care credeam că sunt rezervate lumii animale, devin odată cu Verde uimitor calități pe care trebuie să le împărțim cu plantele.

(Michael Pollan)

Roach, Mary – Viața secretă a cadavrelor

Problema este că trupurile neînsuflețite seamănă foarte mult cu oamenii vii. Iată de ce majoritatea dintre noi preferăm un cotlet în locul unei felii tăiate dintr-un purcel de lapte întreg. De aceea spunem „carne de porc” sau „carne de vită”, nu „porc” sau „vacă”. Disecția și educația chirurgicală, asemenea consumului de carne, necesită un set de iluzii și negări care trebuie întreținute. Medicii și studenții de la cursurile de anatomie trebuie să învețe să se raporteze la cadavre altfel decât la niște oameni care la un moment dat erau vii. „Disecția”, scrie istoricul Ruth Richardson în cartea Death, Dissection and the Destitute”, „cere din partea practicanților suspendarea sau suprimarea multor reacții fizice și emoționale normale față de mutilarea voluntară a corpului unei alte ființe umane”

(Mary Roach)