O pisică tărcată a fost condamnată – Daniel Luca

Secetă

Seceta frige pământul

arde inimi

cioclul le adună

în căruța trasă

de cai negri

cu furca

le aruncă

de-a valma

pătulul se umple

până la refuz.

Vindecare

Mă voi vindeca

 de tine

iubindu-te.

În așteptarea unui tren

Îmi pun creierul

în valiză

și o las la biroul de bagaje.

Primesc un număr.

Trenul accelerat o mie unu

fiind surprins de o pereche

de extratereștri ce se țineau

de mână pe calea ferată,

a deraiat.

O pisică tărcată

a fost condamnată

pentru semnalizare falsă

pe timp de noapte.

A rezultat o coliziune în aer

între un marfar și un personal.

S-a găsit petrol

pe peron. O picătură.

Se va muta gara

în canalul Bega.

Nu mai vine trenul.

S-a topit de căldură

în toiul iernii.

Spada

Spada lovește în plin.

Nici un urlet de durere

din rana adâncă.

Apoi iese

și, vinovată,

se sfărâmă.

Hanul

Meșteri de peste nouă mări

și nouă țări

ridică hanul

în mijlocul pădurii

diriginta de șantier îi dăscălește

de pe bancheta din spate a mașinii

ce duce invitații la somn

camerele se hrănesc

cu căldura oaspeților absorbită

prin geamul lăsat întredeschis

în partea de sus

sufletele își pierd conturul

în mașina de tocat

taxiul vine degeaba

la adresa indicată

e doar calea ferată.

Hrana

În inima mea

iși face veacul

un pescăruș

în fiecare zi

mă hranește cu spaime.

***

Am cumpărat la bursă

o mie de acțiuni

la inima ta.

Am profitat de prețul redus.

Neîncrederea în asocierea

produsă

se împrăștie.

Aștept investitori.

Daniel Luca