Joi, 23 septembrie 2021, Biblioteca Județeană „Alexandru D. Xenopol” Arad a organizat lansarea volumului „Arealul Ineu. Repere istorice”, autor Aurel Dragoș, prezentat de istoricii arădeni Eugeniu Criste și Dan Demșea, moderator fiind dr. Sorin Bulboacă.
Volumul analizează aspecte ale istoriei locale, putând fi asimilat unei abordări monografice, implicând investigații temeinice, axate pe aria restrânsă a cadrului local, ca suport vital al vieții cotidiene, alături de prezentarea structurilor, relațiilor și actorilor sociali, a culturii și identității locale, fundamentate pe organizarea socială, politică, economică și culturală.
Ineu, oraș din județul Arad, Crișana, România, situat la o distanță de 57 km față de municipiul Arad, se află la contactul Depresiunii Crișului Alb cu Câmpia Crișurilor. Ineul este principala poarta de intrare în Țara Zarandului. Orașul are în componență și localitatea rurală Mocrea. Cercetările au evidențiat vestigii aparținând neoliticului (topoare cu gaură, silexuri, ceramică), civilizației dacice, perioadei de ocupație romană (linii de fortificații, podoabe, arme, pietre de moară), izvoare ce atestă continuitatea locuirii acestor meleaguri. Un puternic centru fortificat, Cetatea Ineului a fost reședința unor cnezate românești, având însă o istorie tumultoasă: a făcut parte din fortificațiile lui Iancu de Hunedoara, a fost ocupată de turci în mai multe rânduri, a fost reședință de sangeac, a intrat în posesia lui Mihai Viteazul, a fost cucerită de habsburgi, a fost centru de regiment grăniceresc. Rămasă în ruină, după anul 1870, cetatea este reconstruită în stil neoclasic cu elemente ale Renașterii târzii și ale barocului. În timpul Revoluției de la 1848, Ineul devine un important centru al mișcării naționale românești. În 1949, aici a depus armele armata condusă de generalul Vécsey Károly. În parohia reformată din Ineu se poate vedea placa memorială a acestui eveniment.
Plăsmuit și creat în vremuri pandemice, autorul finalizându-și opera în februarie 2020, volumul, apărut la Editura Gutenberg Univers, Arad, la diferență de un an calendaristic (2021), include cinci capitole: „File de istorie”, „Personalități ale Arealului”, „Eseuri”, „Ineu Compendiu Monografic”, „Sigilii și Blazoane”, beneficiind de „Cuvânt înainte” semnat de Călin Ilie Abrudan, primar al orașului Ineu, care salută în termeni elogioși demersul intelectual, „efortul și sacrificiile făcute” pentru „munca de culegere a informațiilor din documentele Arhivelor”. Al șaptelea volum de autor, „Arealul Ineu. Repere istorice”, beneficiază de interesante ipostaze vizuale, alături de o generoasă bibliografie de specialitate
Având ca reper bogatul trecut istoric, volumul cuprinde o analiză detaliată din cele mai vechi timpuri, urmărind aspecte informaționale ce includ viața economică, politică, socială, culturală și spirituală, precum și statutul edilitar, administrativ, turistic al vieții cotidiene a locuitorilor arealului Ineu, de la Cetatea Ineului, ansamblul arhitectural din centrul istoric al orașului, Poiana cu narcise din Pădurea Rovina și Balta Rovina ca obiective istorice și turistice de prim rang. Descriind un areal tematic atât de bogat, autorul nu omite să aducă un omagiu personalităților care au lăsat moștenire faptică și spirituală în trecutul istoric al arealului Ineu, cu situri pline de istorie, mituri și legende sau proiecte concrete ale ingeniozității umane, precum lucrarea hidrotehnică unicat: Canalul Morilor. Proiectul a fost întocmit de inginerul Beszédes József, care a fost și coordonatorul lucrărilor finalizate în 1840 și începute în 1836. Atunci au fost puse în funcțiune primele trei mori, la Buteni, Bârsa și Aldești. Patru ani mai târziu, de la izvor și până la vărsarea în Crișul Alb, existau deja 13 mori care măcinau și au fost amenajate și 15 lacuri cu pește. Canalul a rămas până astăzi un model de construcție hidrotehnică, prin modul de proiectare și construcția lui pe curba de nivel, care face ca apa să curgă gravitațional. Canalul Morilor colecta ape pluviale și pe cele curgătoare din nord-vestul depresiunii Zărandului, dintr-un bazin hidrografic cu o suprafață de 122 kilometri pătrați și a fost proiectat să transporte 2,5 metri cubi de apă pe secundă, pe o lungime de 79,3 kilometri.
De remarcat și… atent lecturat, Capitolul al III-lea, intitulat „Eseuri”, vine să completeze în mod firesc, natural și fluid, informațiile prezentate, aducând trecutul istoric în prezentul cotidian, în realitatea de astăzi, prin „Conviețuire socială, culturală, într-un spațiu delimitat”, trioul „Strigăt existențial”, „Absurdul Strigătului”, surprinzând printr-o strictă abordare axiologică personală a autorului.
Reprezentând, după cum afirmă autorul în primele pagini ale cărții, o culegere de studii reprezentative, publicate periodic în „Analele Aradului”, „Administrație Românească Arădeană”, volumul își propune să devină un instrument util istoricilor și cititorilor interesați, un ansamblu informațional ce aduce lumină în „istoria Arealului Ineu și totodată poate fi sursa de accesare și prelucrare a Istoriei Ineului”.