GLEZNA
Eșarfa ta iubito m-a-nșelat.
Se răsuciră sînii într-un pat
ce nu-l cunosc. Împuns cu halebarde
eu simt în amintire cum mă arde
sfîrcul brumat frumos ca o iertare.
Acum cînd glezna ta e doar ninsoare
aș vrea să fii din lemn sau din mătănii,
din rezonanța brațelor fierbinți,
în coapsa sa cioplesc cu dalta sînii
și-n umăr mușcatura unor dinți
ce-au fost ai miei. Apoi o vrajă
trupul să mi-l lunece pe plajă,
nisipul să mă lingă pe picioare
ca pe o plantă lungă tîrîtoare.
OSÎNDA
Despletind copacul cu o vîslă
te-ai furișat în păsări moi de pîslă.
Pisicile stăteau însă la pîndă
căci îți rămase-n ploile de-afară
forma de pasăre. Cumplita lor osîndă
se strecura în sînge să mă doară.
Sărind din creangă-n creangă temătoare,
ai lunecat cu țipăt viu spre ghiare.