Pictor al griurilor în sumedenie de nuanţe, asemenea sentimentelor, Pavel Alaszu (n. Timişoara, 1942- m. Arad, 1995), face parte din categoria artiştilor preocupaţi de lumea interioară, a emoţiilor şi trăirilor filtrate de o sensibilitate delicată. Cu părul blond, puţin ondulat, cu barba dar mai ales mustaţa roşcată şi mersul şchiopătat, nu putea trece neobservat. Absolvent al Facultăţii de Arte Plastice din Timişoara (1968), cu studii postuniversitare de Management Educaţional (Bucureşti), Pavel Alaszu, a trecut prin funcţii administrative ca mentor al amatorilor dornici de afirmare. Fire deschisă şi agreabilă, a inițiat expoziţii şi alte manifestări culturale, şi-a făcut mulţi prieteni, admiratori şi simpatizanţi. Tocmai de aceea, dezinvoltura artei sale, discretă şi rafinată, îşi are originea în liniştea sufletească, dominată de ordine şi echilibru. Natura statică şi îndeosebi fructele, înscrise într-un spaţiu intim, sunt redate prin ochii artistului, într-o viziune bidimensională, care împacă decorativul cu picturalul. A lăsat o operă neterminată, stingându-se brutal, în plină activitate creatoare la vârsta de 53 de ani. Presentimentul morţii, a dat frâu liber temperamentului exploziv, lucrările devenind mai cerebrale, iar simbolul evident. A creat imaginea unui bun prieten, iar pentru eternitate o zestre spirituală plină de originalitate. Este înmormântat în cimitirul Eternitatea, în sectorul C. II, pe partea dreaptă a aleii marginale, paralelă cu strada Câmpul Liniștii
