Artist complex cu o vastă cultură şi activitate la Studioul de Arte Plastice a Armatei, unde a lucrat din 1959, Pavel Mercea (sculptor, pictor, poet, n. Macea 1931 – d. Macea 2004, studii artistice IAP București, Institutul Repin din Leningrad) şi-a concentrat eforturile modelării portretelor istorice. Se documenta cu multă rigoare pentru reconstituirea chipului eroilor din istoria neamului: revoluţionari, militari, oameni politici, cărturari, literaţi. Se documenta cu multă rigoare pentru reconstituirea fiecărui chip de revoluţionar, militar, cărturar sau literat, aşa cum sunt lucrările publice monumentale: Gheorghe Lazăr (Sibiu, bronz, 1970), Gheorghe Magheru (Caracal, bronz, 1971), Mihai Viteazul (Alba Iulia, bronz, 1991), Poetul Gheorghe Grozescu (Coloşul Mare-Timiş, bronz, 1972), Eroul aviator Traian Dârjan (Sibiu, bronz, 1972), Eroul Virgil Iovănaş (Curtici-Arad, piatră, 1975), Toader Hrib (Arbore-Suceava, bronz, 1977), Matei Basarab (Brăila, bronz, 1979).
Folosindu-şi fantezia a adus în mentalul colectiv portrete de conducători ale căror trăsături nu au fost reţinute de istorie: Decebal (Timişoara, bronz, 1977), Voievodul Gelu (Zalău, bronz, 1981), Bogdan (Baia Mare, bronz, 1982), Gelu, Menumorut, Glad (Macea, piatră, 2000). Portretele sale ipotetice, cu detalii de îmbrăcăminte şi echipament, sunt astăzi adevărate documente istorice: Eroul din Primul Război Mondial (Bucureşti, bronz, 1988), Ostaşul român din cel de-al Doilea Război Mondial (Bucureşti, bronz, 1989). Lucra în planuri mari, sintetizând fizionomiile spre a crea efigii, memorabile prin construirea caracterelor şi atitudinilor. A executat vibrante portrete după modele vii din rândul prietenilor, a oamenilor de cultură, contemporani. Stăpân pe o admirabilă tehnică academică deprinsă la Leningrad, a reuşit să surprindă forţa şi armonia anatomică a muşchilor în plin efort fizic (Sportiv, Miner). Deşi era foarte legat de figurativ, a avut şi preocupări către abstract (Invocare, Spirală, Strigăt) finalizate în expoziţia din 1970 şi semne comemorative pentru eroii războaielor mondiale: Monumentul Eroilor (Macea-Arad, piatră, 1976), Eroii din 1916 (Fântânele-Sibiu, piatră, 1976). A fost şi un peisagist remarcabil, lucrările sale, de bună calitate, pictură (Simfonia apelor) şi sculptură, fiind adesea prezentate în expoziţii la Bucureşti, Arad, Berlin, Varşovia. A scris cu multă sensibilitate poezie, versurile sale fiind strânse şi publicate în două volume: La marginea dinspre tine (1973) şi Aproape de departe (1991). Remarcabilă este donaţia sa impresionantă către comuna natală Macea, care se constituie într-o colecţie de lucrări monumentale, care mobilează azi spaţiile publice ale localităţii; Monumentul Eroilor, Mihai Eminescu, Aleea poeților cu busturile lui: Alexandru Negură, Aron Cotruș, Octavian Goga, George Coșbuc, Andrei Mureșanu și altele.
A murit în 2oo4, fiind înmormântat în cimitirul din Macea. Piatra funerară din marmură albă poartă semnul creștin al crucii, fiind marcată cu inscripția: Sculptor / Mercea Pavel / N 1931 – D 2004 / Veșnica pomenire / Ridicată de nepoata Dorina și soțul Tibi.
