În timpul Primului Război Mondial, aviaţia s-a impus ca o armă absolut necesară, afirmându-se şi aducând succesul celor care o foloseau. În acest scop, a fost edificat în sud-vestul Gaiului, un ansamblu de construcţii și amenajări, alcătuite din mai multe clădiri, necesare montării, încercării şi reparării aparatelor de zbor, pistă de aterizare şi decolare, depozit de carburanţi etc. Actul de expropriere a terenului, a fost semnat, la 23 ianuarie 1917, document prin care primăria își asuma răspunderea de a asigura, contra cost, teren suficient pentru exerciţii şi adăposturi necesare trupelor aeriene ce urmau să fie dizlocate la Arad. În virtutea acestui document, comunitatea oraşului, a consimţit vinderea către Ministerul de Război a dreptului de proprietate, pentru 994 jugăre cadastrale şi 1000 st.p. şi a dreptului de uz pentru alte 207 jugăre cadastrale şi 744 st.p. (total aprox. 500 ha), acesta obligându-se să ridice toate construcţiile necesare. În felul acesta, Gaiul a devenit în 1917, o veritabilă Bază Militară aeriană a Austro-Ungariei, edificându-se șase pavilioane, dispuse într-un ansamblu arhitectural unitar, cu instalațiide apă curentă și canal cu hangare pentru aeroplane şi baloane dirijabile, aerodrom, care au servit ca școală de pilotaj al Grupului 5 Aeronautic. În 1919, construcțiile și terenul, aflate deja într-o stare avansată de degradare. au fost predate, printr-un protocol, armatei române, care le-a folosit până în 1923, când în urma unei vizite la Arad a ministrului Instrucţiei Publice – Anghelescu, patrimoniul a fost folositt de nou înființata Școală Normală Titu Maiorescu timp de aproape un deceniu (1932). În continuare baza materială a fost preluată de Aviația civilă, în vedrea amenajării unui aerodrom comercial internațional. După 1935, prin mutarea acestuia la Ceala, au urmat ani de incertitudine, clădirile din ce în ce mai degradate, fiind folosite de armată și unități economice din agricultură. În prezent vechiul ansamblu edilitar, părăsit și degradat, poartă numele: 718 Gai şi se află pe Calea Aurel Vlaicu nr 286, în domeniul public al Statului român şi administrarea Ministerului Apărării Naţionale. Suprafaţa, împrejmuită, este în mare parte, acoperită cu vegetaţie spontană şi cultivată, sub forma unui spaţiu de agrement degradat, în 2011, fiind identificate 43 de specii de arbori şi arbuşti.. Se discută la nivelul Primăriei, clarificarea proprietății și administrării patrimoniului. Astfel, Ministerul Apărării Naţionale, este dispus să renunţe în favoarea orașului la Cetatea Aradului (terenuri și construcții) reţinând doar Pavilioanele din Gai, împreună cu un teren de 10 hectare necesar instrucţiei militare, cu condiţia ca acestea să fie amenajate, pe cheltuiala administraţiei arădene.
