„Să mă joc un pic cu Destinul….”
Deşi puţin distant, puţin reţinut, puţin „en garde” regizorul arădean Titus Muntean comunică, totuşi, deosebit de uşor cu interlocutorul / interlocutorii.Dacă este stimulat!
În absenţa stimulului verbal, auditiv şi neapărat vizual Titus Munteanu se „închide” – doar ochii sunt permanent în dialog! – transmiţând senzaţia de inaccesibil.Ştiind din ce mediu profesional provine îl poţi uşor suspecta de joc.
Dispreţuitor al catalogărilor sigure şi al abordărilor „de sus”, nu-i plac pluralul de convenienţă, protocoalele, delimitarea filmelor în: artistice, documentare, etc, vedetismele.Drept pentru care, recunosc şi declar că, m-am abătut complet de la tipicul stabilit în desfăşurarea vechiului nostru proiect: „Personalităţi arădene”.
Tocmai de aceea, am pregătit două scaune în faţa publicului, iar pe masa la care trebuia să ne aşezăm, am desfăşurat ramurele unei flori curgătoare.
” Dar nu stăm la masă?1”- m-a întrebat oaspetele nostru cu o mină serioasă, dar în stilu-i personal mucalit.Asta după ce, pe hol, a dat să-ţi aşeze haina în mânerul unui sertar din Catalogul Fondului Documentar al bibliotecii!.”Hai, intră tu prima!” m-a invitat, dovedind că, deşi un revoltat, nonconformist şi un neadaptat al protocoalelor, mai păstrează şi el o brumă de convenienţe. Fie şi sub forma bunelor maniere!.
”Să aştepte şi presa!”- a opinat, în timp ce el a aşteptat provocarea sălii.Şi aceasta a venit, iar răsfăţul dialogului a cuprins ambele părţi.Răspunsurile regizorului „depinde”, „întâmplarea” au avut, mai degrabă, legătură nu cu nesiguranţa profesională, nici cu modestia – spunea cineva – ci, mai degrabă cu grija sa de a nu da verdicte, de a nu fi perceput ca un orgolios atotştiutor.A relatat aspecte din culisele filmărilor, rezolvări tehnice ale unor scene, relaţionări în cadrul echipelor, depre posibile „clasamente” şi tendinţe în cinema.N-a ezitat să afirme că se simte confortabil în lumea cinematografiei româneşti contemporane, că cinematografia este o artă care trebuie să-l hrănească pe artist, că şi-ar dori ca producţiile semnate de el să fie mai dese.N-a ezitat chiar să-i provoace pe tineri în disputa: este serialul „În derivă” comercial sau artă?
Titus Munteanu şi-a tratat interlocutorul cinstit impunând libertatea de opinie şi francheţea.Şi acum mă întreb: are regizorul libertatea să se joace şi cu Destinul?