După absolvirea studiilor universitare, Petru Jurița (1940 – 2009), bănățean din Dalboșeț, la propunerea lui Dumitru Emandi, fostul său dascăl și îndrumător, a fost încadrat în 1965, la catedra de muzică a Liceului Pedagogic din Arad. În scurt timp, tânărul de pe Valea Nerei, prin proiecte bine gândite și profesionalism a reușit să construiască în mediul școlar o atmosferă muzicală necunoscută până atunci. Pornind de la acțiuni muzicale, organizate la nivelul claselor, Petru Jurița a elaborat proiecte de ansamblu: coruri pe mai multe voci, întreceri inter-școlare, manifestări culturale de amploare cu programe atrăgătoare, care cer timp, răbdare și efort. Prima reușită importantă a fost la Deva în 1972, unde formația arădeană a fost prima înscrisă pentru concursul final de la București. Triumful a generat atmosfera creatoare ale succeselor următoare, nu puține, în care profesorul Petru Jurița a devenit principal factor de extindere a valorilor și modelelor muzicale. În anii care au urmat, ca director al unor prestigioase instituții culturale arădene și cadru didactic universitar, a condus, întreaga mișcare artistică de amatori, instruind și pregătind pentru scenă, numeroase formații corale și instrumentale din părțile Aradului. De aceea, Petru Jurița a rămas în memoria multora, ca un important slujitor al muzicii, până la dispariția sa tragică din 2009. Atunci, spre sfârșitul lunii august al anului său fatal, fostul profesor preparandial de muzică din 1965, încărcat de titluri și onoruri meritate, omagiat de generații de elevi, studenți, prieteni și colaboratori, s-a decis să întreprindă o călătorie la Calgary (Canada) unde se stabilise unicul său fiu. Acolo, și-a găsit sfârșitul, de unde Aradul, l-a primit pentru veșnică odihnă în cimitirul Eternitatea.Pe piatra funerară, alături de datele de identificare, a fost cioplită în relief imaginea stilizată a unei lire antice, ca semn al artei muzicale pe care Petru Jurița a promovat-o cu dăruire, profesionalism și talent.
