Petru Stoicu (1956 – 2013)

Artist discret și temerar, profesor la Liceul de Arte Sabin Drăgoi din Arad,  Petru Stoicu (n. 1956, Sâmbăteni, Arad – m. 2013, Arad; studii artistice, IAP Cluj-Napoca, 1981), după debutul în sculptură (1975), a participat la expoziţii de grup, sau personale, în tabere şi simpozioane, atât în România, cât şi în alte ţări europene.  Concepția lui artistică s-a născut și format prin interpretarea modernă a mitologiei româneşti, găsind în universul vegetal, personaje legendare, iar în componentele plantelor, suporturi simbolice pentru germinaţie, fertilitate, naştere, viață sau moarte. Arta lui Petru Stoicu devenită semn, este plină de înţelesuri străvechi, într-o viziune şi tratare plastică modernă, aducând dovada unui  modelator sensibil, stăpân al marilor suprafeţe agitate, în care volumele sunt scutite de povara detaliului.

Posibilităţile largi de exprimare în monumental le-a demonstrat prin lucrările expuse public la Arad, Moneasa, Căsoaia, Oţelul Roşu, Vârfurile, etc., realizând în scurt timp o operă diversă și de mare vigoare, așa cum sunt: Mai Marele Pământului (monument, Moneasa 1981); Artele (relief, Arad, 1986,); Bustul lui Lucian Blaga (Arad, 1986); Bustul lui Bogdan Petriceicu Hașdeu (Arad, 1986); Bustul lui Dimitrie Ţichindeal (Arad, 1987); Anotimpurile (relief, Arad 1988); Altarul Eroilor (monument, Vârfurile 1992); Bustul lui Sever Bocu, (Lipova); Placă memorială Aron Cotruş, (Arad, 1993) și altele

La Căsoaia Petru Stoicu a lăsat două sculpturi:

Elogiu Pământului

1982, calcar de Viștea – Cluj, I. 190/100/60; II. 215/105/90; III. 170/90/70.

Sculptura compusă din trei piese, se impune prin simplitate și echilibru. Planurile sunt curbate domol, parcă decupate din peisajul colinar al Căsoaiei. Lucrarea, nu este nici abstractă, nici decorativă. Este un suflet viu, care comunică şi fascinează.

Contraste

1985, calcar de Viştea I. 30/70/80; II. 80/80/110; III. 50/80/110; IV. 150/90/110.

În conturul operei realizate arhitectural, fără detalii, se disting raporturile dominante ale liniilor care conturează volumele cioplite în forme riguros geometrice . Ele realizează un ansamblu sculptural echilibrat în care componentele armonizează întregul.