Anaxagoras (c. 500 – 428 î.e.n. ), filosof grec materialist, originar din Clazomene (Asia Mică). Anaxagora considera că deosebirile dintre lucruri se datorează amestecării în propoziţii diferite a unor substanţe materiale în număr infinit, diferite calitativ, invariabile, inseparabile şi divizibile la nesfârşit, cunoscute sub denumirea aristotelică ulterioară de „homeomerii”. Cosmologia sa este o reacţie tranşantă împotriva monismului lui Parmenide şi sublinează, contrar susţinerilor lui Zenon din Eleea, că materia e cu necesitate infinit divizibilă nimic nu se pierde, nimic nu se creează, totul se uneşte sau se separă, pentru ca totalitatea lucrurilor este totdeauna egală cu ea însăşi. Totalitatea existenţei este un amestec în care se găsesc toate principiile sau germenii calitativi, divizibili la infinit, din care se vor construi diferitele corpuri. Anaxagora îşi explică originea mişcării materiei prin acţiunea lui „nous” (inteligenţa, spiritul), pe care şi-l reprezenta în mod corporal. Fiind considerat un influent filosof grec presocratic care şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii la Atena, unde a suferit persecuţii politice motivate prin pretinsa sa impietate, de negarea existenţei zeilor şi de apărarea teoriilor asupra corpurilor cereşti, teorii neacceptate de adepţii gândirii tradiţionale, la bătrâneţe Anaxagora a fost nevoit să plece din Atena, fiind condamnat la moarte pentru necredinţa în zei. Flew, Antony -Dicţionar de filosofie şi logică, Editura Humanitas, Bucureşti 1999 ; ‘ ‘Mic dicţionar filozofic” (1973); Miroiu, Adrian-Lumea lui Anaxagora sau despre entităţi reflexive, Editura Polirom, Iaşi 2017
Invităm pe cititorii interesați de filosofie antică la Secția „Împrumut carte pentru adulți”.