Povești cu oamneni și cărți – scurtă istorie a Bibliotecii Județene „Alexandru Dimitrie Xenopol” Arad
Palatul Cultural arădean adăpostea, pe la începuturile lui, în anul 1911, trei instituţii: cu denumirile de atunci, Filarmonica, Muzeul şi Biblioteca orăşenească, ultima înfiinţată abia în 1913.
Ridicarea Palatului s-a făcut din colectă publică, cu un ajutor de la stat, dar şi din fondurile Societăţii Culturale Kölcsey.
Cladirea etalează o diversitate de stiluri. Fațada în stil neoclasic, este ornamentată cu un fronton sprijinit de masive coloane în stil corintic, iar deasupra lui străjuieste un turn. Aripile laterale sunt dominate de elemente ale Renașterii italiene. În partea dinspre parc, arhitectul s-a inspirat din elementele castelului de la Hunedoara, clădire gotică. Urcând scările monumentale, vizitatorul intră într-un frumos hol lucrat în marmora de Moneasa și de aici are acces în magnifica sala de concerte, singulară în Europa, prin acustica ei.
Pe frontispiciul Palatului Cultural arădean s-au adunat parcă pentru a inspira pe cei dăruiți muzical, de Apollo sau de Dumnezeu, muze ale artelor, dar şi ale ştiinţei. Ferestrele sunt încă originale și sunt realizare în stil Art Nouveau.Pictura de pe bolta cupolei, făcută de frații Miltaller, imaginează sistemul solar și cometa Haley.
În anii 1900 tendinţa Art Nouveau a pătruns cu toate formele lui de expresie, în arhitectură, în literatură, grafică, pănă şi în modă.
După, instalarea noii stăpâniri austro-ungare, în anul 1868, tendinţa acesteia a fost de a transforma noile oraşe ale Imperiului dual după prototipul architectural al Vienei, capitala Austriei.Ea s-a aplicat și Palatului Cultural arădean.
„Art Nouveau este ușor de recunoscut datorită liniilor sale curbe, ondulate, „curgând” firesc, pline de ritmuri sincopate, aidoma unui leitmotiv muzical”.- WIKIPEDIA
„caracteristică mişcării artistice Art Nouveau este tratarea clădirii ca o operă de artă totală” -ne lămurește Mircea Paşca,
Edificiul s-a ridicat între anii 1911-1913, dar demersurile pentru ridicarea lui s-au făcut mult mai devreme, Se pare că încă din anul 1901, la ideea asociației Kölcsey. Filarmonica a luat fiinţă prin notabilele strădanii a doi mari muzicieni: Nicolae Boboc – devenit primul ei director – și prietenul său Nicolae Brânzeu.
Pentru a cuprinde amploarea pe care autorităţile locale ale acelor vremuri au dat-o viitorului edificiu cultural, viitor simbol al oraşului de pe Mureş şi desigur pentru o paralelă cu practicile de azi, care nu ne onorează defel, ne putem imagina un concurs de proiecte care a avut, nu mai puţin de 27 de participanţi.O concurenţă serioasă între arhitecţii Europei din: Paris, Berlin, Budapesta.Şi nici unul dintre aceste proiecte nu a răspuns exigenţelor comisiei arhitecturale locale, în afara aceluia propus de arădeanul Ludovic Szantay, căruia i-a revenit marea misiune şi onoare de-a înălţa mult aşteptatul Palat Cultural.
După acceptarea proiectului s-a ales un loc potrivit.Și care loc putea fi mai potrivit, decât malul Mureşului, la adăpost de forfota orașului, tocmai pentru ca melomanul să se simtă împlinit după deliciile unui concert şi de peisaj,
Legenda povesteşte că locul ales, albia Majoră a Mureşului, nu a oferit condiţii prielnice de stabilitate şi fiabilitate.Fapt pentru care s-ar fi pornit asanarea terenului.
Se spune, că masiva instituţie stă pe un pod, o terasă enormă de trunchiuri de stejari. Pentru ca trunchiurile să nu se risipească au fost încinse cu un uriaş brâu de bronz.Se mai spune, că acel loc ar fi fost gândit, iniţial, pentru altă destinaţie, pentru Mausoleul celor 13 generali ai armatei revoluţionare maghiare din 1848-1849, executaţi lângă Cetatea Aradului.
Deşi, în general buni gospodari, autorităţile mghiare (ultimul primar a fost Sarkany – 16 iulie 1919 ) arădene de la începutul secolului al XX-lea nu au întocmit actele de întabulare ale clădirii Palatului, cum de altfel nici cele româneşti de după Marea Unire n-au făcut-o, situaţie care a durat până după Revoluţia din Decembrie 1989.
Încă din anul 1890, se fondează la Arad Societatea Filarmonică – predecesoarea Filarmonicii de Stat -, o societate, care vine în descendenţa Consevatorului arădean, înfiinţat în 1833, cel de-al 6-lea consevator din Europa după cele din: Paris, Praga, Bruxelles, Viena şi Londra.
Inaugurarea Palatului Cultural a avut loc sâmbătă 12/ 25 și duminică 13/26 octombrie 1913, ( revista Biserica și școala) „ în prezenţa notabilităţilor locale, a unor oficialităţi venite din capitală şi din diferite oraşe ale regatului, precum şi a reprezentanţilor diferitelor culte, a societăţilor culturale din regat, de faţă fiind un numeros public din oraş şi din împrejurimi”, dar şi stareţul Mănăstirii Hodoş-Bodrog. ( susține Gheorghe Lanevski).
După spusele aceluiaşi muzeograf, organizarea evenimentului s-a făcut deosebit de riguros, pe baza invitaţiilor şi a confirmărilor.
Concertul inaugural s-a ţinut în data de 25 octombrie 1913. La pupitrul orchestrei Filarmonicii arădene s-a aflat contele Zichy Geza de la Viena, într-o sală plină de melomani, probabil 780 de locuri, impresionantă ca şi arhitectură şi acustică. Conform surselor muzicologului Ioan Tomi, dirijorul permanent al orchestrei era Alexander Zellner care a dirijat pentru prima oară Rapsodia română în La maj, op.11 a lui Enescu, în anul 1912, la hotelul „Crucea Albă”.Concertul de deschidere a inclus piese de Schubert, Goldmarck, Bizet si Beethoven.
A doua zi, după fulminantul concert, arădenii au vizitat sălile Muzeului şi ale Bibliotecii, colecţiile de exponate, tablouri, arme, piese etnografice şi cărţi.Exponatele și cărțile proveneau, aproape în exclusivitate, din donaţii particulare şi publice.
Inaugurarea Palatului Cultural din Arad a însemnat, fără dar şi poate, europenizarea oraşului şi accesibilizarea actului de cultură, în diversitatea lui.
Au înnobilat sala cu talentul lor: tenorul Traian Grozăvescu, George Enescu la împlinirea vârstei de 50 de ani, în anul 1931, în aceeaşi sală în care intrăm şi ascultăm concerte noi astăzi, i s-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare al Aradului.
Dar, Palatul Cultural adăpostea 3 instituţii de cultură proaspăt înfiinţate.
Alături de Filarmonica de Stat, pe partea intrării în Parcul Copiilor, se găsește muzeul. Muzeul -azi Complexul Muzeal Arad – şi-a mutat colecţia de artă de la Teatrul de Stat înfiinţată în urmă cu două decenii 1893, conţinând relicve ale revoluţiei paşoptiste, în Palatul Cultural, locul în care se găseşte şi azi.
În perioada comunistă secţiile muzeului au căpătat organizare şi conţinut politic.Tot atunci a fost mutată şi Secţia de Artă a Muzeului în actualul sediu.În 1992, Muzeul s-a degajat de conţinutul proletcultist şi a înfiinţat secţia Stiinţele naturii şi un an mai târziu, Secţia Istorie Interbelică.Se editează apoi reviste de specialitate şi – şi continuă activitatea Atelierul multimedia Kinema Ikon, Se deschid noi filiale muzeale în judeţ.
În Palatul Cultural funcţionează acum două secţii ale muzeului: secţia istorie cu intrarea dinspre B-dul Dragalina şi secţia ştiinţele naturii, cu intrarea dinspre Parcul Copiilor.
Secţia arheologie / cuprinde 15 săli de expoziţie situate la primul şi la al doilea etaj.
Colecţia arheologie / istorie s-a imbogăţit, de la momentul inaugurării instituţiei, cu un număr de peste 20.000 de exponate.
Secţia Artă a Complexului, cu sediul la et. al II-lea, este așezată în clădirea acum comună cu Biblioteca Judeţenă, de pe str. Gh. Popa de Teiuş.Aici se găsesc colecţii de pictură europeană sec. XVI – XIX, interioare de epocă, porţelan şi faianţă sec. XVIII-XIX, covoare orientale şi transilvane, galeria de artă românească sec. XIX- XX.Tot în această locaţie vizitatorii pot admira tablouri semnate de: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Munkacsy Mihaly, Barabas Miklos, Lotz Karoly.
În anii ce au urmat Complexul Muzeal şi Filarmonica n-au suferit schimbări de sediu, precum i s-a întâmplat surorii lor Biblioteca, care a schimbat până la cel astăzi, din str Gh. Popa de Teiuş, încă două.
După cum am afirmat, ideea înfiinţării Palatului Cultural, ca şi a bibliotecii a aparţinut Societăţii culturale Kölcsey.Ideea era una novatoare şi de viitor, deşi gândul iniţial al asociaţiei a fost să-şi conserve propriile colecţii.La deschiderea Bibliotecii orăşeneşti fondul de carte era de 25.000 de volume, volume provenite din donaţiile ungureşti particulare: Atzel, Fabian, Czaran.Primul director al bibliotecii a fost Vajassy Arpad, deci nu românești.
În perioada interbelică fondul de carte al Bibliotecii A. D.Xenopol era de 100.000 de cărţi.
După 1 Decembrie 1918, numărul volumelor din colecţia bibliotecii creşte mereu datorită donaţiilor făcute de importanţi oameni de cultură ai ţării, precum şi de instituţii centrale şi locale Fondul se îmbogățește cu colecțiile provenite de la: Vasile Goldiș, Iosif Moldovan, Coriolan Petranu, Orczy-Vásárhely, biblioteca Minoriților.
După încorporarea donaţiei ”Xenopol” , donaţie săvârşită de văduva acestuia Riria Xenopol, la moartea savantului, la 12 mai 1921 are loc inaugurarea Bibliotecii „Alexandru Dimitrie Xenopol”.Conţinutul, de 2.032 de cărţi deosebit de valoroase pentru Arad, ne parvine la îndemnul lui Vasile Goldiş adresat istoricului moldav.Îmbogăţirea fondului bibliotecii cu acest număr mare de cărţi româneşti reprezintă un pas important pentru cultura românescă arădeană.Directorul instituţiei era la vremea aceea Lazăr Nichi.
În timpul celui De-al Doilea Război Mondial, din motive strategice, biblioteca se mută la Șiria, se pare, în lăcașul Bibliotecii Baptiste.
Astfel, în anul 1940, biblioteca număra 325.000 de volume.
În anul 1956 Biblioteca este ridicată la rangul de Bibliotecă raională.Pe vremea directoratului lui Ilie Mihailovici, Fondul de copii de la Palatul Cultural se mută într-un nou spaţiu situat pe str. Miron Constantinescu, nr.2-4, Lucian Blaga, azi.Aceasta se întâmpla în anul 1977, urmând ca în anul ce urma biblioteca să se mute, în totalitatea ei, în aceeaşi locaţie.Cauza acestei operaţiuni a fost lipsa de spaţiu a unei colecţii în extindere.Din acelaşi motiv, după numai 6 ani biblioteca se mută în locaţia de azi, atunci str. Stejarului nr. 2-4, azi Gh. Popa de Teiuş (1984 ).
Între timp apăruseră filialele.
Din 1974 Biblioteca Municipală Arad se transformă în Biblioteca Judeţeană.Directorul ei era Cătălin Ionuţaş.În anul 1982 fondul de carte al Biliotecii Judeţene însuma peste 394.00 de cărţi.
În anul 1995, 4 aprilie, sub directoratul Lilianei Drig, au loc Zilele Bibliotecii „Alexandru Dimitrie Xenopol”. De la acea dată biblioteca nu şi-a mai schimbat titulatura nici sediul, iar pe faţada instituţiei stă de atunci numele patronului său spiritual.Pănă la acea dată, biblioteca avuse doar o sală ce purta, la vedere, numele savantului.
Instituția noastră a avut, până acum, 10 directori: Varjassy Árpád (1913-1921); Nichi Lazăr (1921 – 1944); Ioan Tanzer (1951 – 1955); Dumitru Dascăl (1955-1972); Cătălin Ionuțaș (1972- 1977); Ilie Mihailovici (1977-1982); Liliana Drig (1982- 1999); Aurora Tătar (1999- 201); Florin Didilescu (2001 -2017); Ionel Doru Sinaci ( 2017- până în prezent).
Biblioteca Judeţeană „Alexandru D.Xenopol” Arad, azi
Biblioteca Judeţeană „Alexandru D.Xenopol” Arad este o instituţie de cultură integrată în sistemul naţional de biblioteci publice, a cărei misiune şi obiective sunt orientate pentru a servi nevoia de informare, educaţie permanentă, studiu, dezvoltarea personalităţii, lectură şi recreere exprimate de membrii comunităţii municipiului şi judeţului Arad.
De la inaugurarea bibliotecii orăşeneşti arădene, în urmă cu 105 de ani, la 25 octombrie 1913, aceasta s-a îmbogăţit de-a lungul timpului, așa cum am mai amintit, cu donaţii ale unor importante nume nobiliare şi culturale arădene ca famiile: Orczy, Vásárhelyi și Atzél (sec.XVIII și XIX ), Francisc Vörös de Farad (sec.XVIII ), familia Mocioni (XIX-lea și începutul secolului al XX-lea ), Alexandru Dimitrie Xenopol, Coriolan Petranu, Iosif Moldovan, Czaran Gyula. Ioan Tomuţia, fondul Gheorghe Ciuhandu.
Din 1989 au mai donat cărţi bibliotecii judeţene: Dana Dreucean, Dan Antoci, Felicia Lazăr, Gheorghe Țârcuș, Kara Gyozo, Iuliu Puticiu, Hans Zenner, Fondul Lupaș și alții.
Astăzi biblioteca gestionează peste 500.000 de volume, dintre care 22.000 de cărţi aparţin fodului de colecţii speciale, (editate în limbile: latină, maghiară, franceză, germană, română, italiană, engleză, greacă, ebraică), peste 600 de manuscrise şi 23 de incunabule.
Directorul instituţiei este, din anul 2017, Ionel Doru Sinaci, succedându-i lui Florin Didilescu.
În prezent, avem cărți care poartă ștampila Asociațiunii Kölcsey., ca lucrarea lui Papay Pariz Ferenz, Dictionarium manuale Latino-Ungaricum et Ungarico -Latinum, apărută la Löcse, 1708, donaţia lui Francisc Vörös de Farad, deținem un incunabul din anul 1499, iar din biblioteca familiei Mocioni : un caiet cu partituri ce poartă semnătura lui Franz Liszt, una dintre ele a fost interpretată de însuși autorul ei la o serată acasă la familia Mocioni, la Budapesta în 1881.Pe o pagină se află însemnarea lui Liszt vis -a- vis de acest eveniment. Din aceeași colecție, se mai păstrează un caiet cu partituri și Cartea de aur a familiei Mocioni de la Căpâlnaș, din perioada 1882-1933.
Din donaţia patronulul spiritual al bibliotecii Alexandru Dimitrie Xenopol, donaţie ce număra 2.032 de volume şi care s-a săvârşit în anul 1921, se regăsesc în colecțiile noastre: Istoria românilor din Dacia Traiană, lucrare apărută la Iași între 1888-1892, Adunarea de tractaturi a lui Dinicu Golescu, apărută la Buda în 1826 şi edițiile princeps ale unor lucrări literare și istorice românești apărute în secolul trecut cum ar fi: Noul Erotocrit a lui Anton Pann, Sibiu, 1837; Istoria românilor din Dacia Superioară, a lui Papiu Ilarian, apărută la Viena în 1852, prima ediție completă a lucrării lui Șincai, Hronicul românilor și a mai multor neamuri, Istoria românilor sub Mihai Vodă Viteazul a lui Nicolae Bălcescu, apărută sub îngrijirea lui Alexandru Odobescu la București în 1877; Din Fondul „Coriolan Petranu” avem lucrări deosebite cu semnătura autorilor. E vorba de Sextil Pușcariu, Istoria literaturii române ( cu dedicația autorului), Alexandru Naum , Istoria artei de la începutul creștinismului până în secolul al XIX-lea, Iași, 1937(cu dedicația autorului), sau lucrarea Drlui. Richard Oertel, Francisco Goya, Leipzig, 1907 (cu autograful autorului.).Din biblioteca fostului inspector școlar Iosif Moldovan, dintre cele 700 de volume aflate în posesia bibliotecii arădene, se regăsesc câteva tipărituri arădene care oferă, totodată, și un bogat material pentru cei ce cercetează istoria învățământului românesc din părțile Aradului.
Biblioteca Județeană arădeană păstrează adevărate valori bibliofile, fonduri tradiționale, care pot să constituie un îndemn prețios pentru cercetare și valorificare.
Unul este fondul de carte în limba franceză care cuprinde aproximativ 6.000 de titluri în aproximativ 9.000 de exemplare.
Cele mai numeroase și mai semnificative, pentru valoarea lor culturală, sunt cele de sec. XVII, XVIII.
Aceste cărți au aparținut unei familii nobile, familia de Csaky, cu puternice tradiții culturale, receptivă la gândirea iluministă – ”mișcare ideologică și culturală, având ca scop crearea unei societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase” (Wikipedia) .La acestea se mai adaugă lucrări aparținând fondului Orczy-Vasarhelyi, fond transferat în 1956 de la Liceul Moise Nicoară.
Vom aminti aici câteva dintre „vedetele” noastre.
La Bruyère, autorul scrierii Caracterele, este reprezentat în fondul francez printr-o ediție din 1755, apărută la Dresda în două volume.
Ediția completă Montesquieu ( primul mare scriitor al veacului luminilor) a fondului francez este, fără îndoială, cea londoneză din 1772, revăzută și îmbogățită de autor.
O lucrare cu referire la Țările Române este Istoria generală a călătoriilor apărută în 1746, prezentă în bibliotecă într-o ediție princeps.
Una dintre cele mai frumoase lucrări în posesia bibliotecii este o ediție a Enciclopediei din 1781, Laussane și Berna, lucrare capitală pentru gândirea secolului luminilor.
Colecția de carte franceză ne mai oferă și o ediție primă datată 1751 a Scrisorilor pentru surzi și muți” a lui Diderot.
Jean Jacques Rousseau este reprezentat prin operele sale capitale în ediții princeps de o mare valoare bibliofilă. Una dintre ele este Émile ou de l’éducation , apărută în 1762.
Ediția priceps peste care nu putem trece cu vederea este Candide și L’homme aux quarante ecús”semnate de Voltaire.
Ex-librisuri în colecția Bibliotecii Județene ”Alexandru D. Xenopol”„ Arad.
Amintim câteva dintre publicațiile purtând ex-librisuri românești și maghiare, din colecții particulare sau de stat, aparținând unor asociații sau societăți culturale, dar și unor personalități. Câteva exemple de viniete aplicate cărților expuse fac trimitere înspre: Societatea Culturală Kölcsey, Fábian Gábor, Alexandru D. Xenopol, Coriolan Petranu, George Popa, Asociația Culturală Astra, Meyers Lexicon, B.u.F. Müller.
Publicațiile s-au bucurat de colaborarea unor nume importante ca: Vasile Goldiș, Ioan Mețianu, Roman Ciorogariu, Teodor Botiș, Vicențiu Mangra – în revista Biserica și școala ; Nicolae Iorga, Ion Agârbiceanu, A.D. Xenopol, Alexandru Vlahuță, Octavian Goga, Simion Mehedinți, Pop de Băsești, Vasile Lucaciu, Iuliu Maniu, Șt. Cicio Pop, Ioan Suciu, Vasile Goldiș și mulți alții, în ziarul Timpul ; Márki Șandor și Gardonyi Géza – în ziarul Arad és vidéke.
Comori bibliofile la Arad
Colecţia de carte rară a Bibliotecii Judeţene cuprinde 23 de incunabule, lucrări din perioada de început a tiparului, de la inventarea acestuia de către Johannes Gutenberg (cca 1.455) şi până la anul 1500. Acestea, incunabule religioase şi laice, sunt valoroase prin raritate, frumuseţea lucrăturii și atelierul unde au fost imprimate.
Colecția cuprinde un exemplar unic, de altfel cel mai vechi – o culegere de texte teologice, tipărită în 1481, la Veneţia, volumul fiind scris de John (Johannes) Duns Scotus. Odată cu răspândirea tiparului, Veneţia a devenit capitala mondială a cărţii tipărite, aici activând până în anul 1500 cel puţin 150 de meşteri tipografi.
John (Johannes) Duns Scotus, denumit şi Doctor Subtilis, a fost un filozof şi teolog franciscan de orientare scolastică, activ în a doua jumătate a sec. al XIII-lea la Universităţile din Oxford, Cambridge şi Paris.
Carte românească veche – în colecțiile Bibliotecii Județene arădene
Secţia Colecţii Speciale a Bibliotecii Județeane ”Alexandru D.Xenopol” Arad dețíne carte românească veche, mărturii pentru istoria tiparului românesc.
Din sec. al XVII-lea provin Molitvenic (1689) şi Chiriacodromion (1699), ambele tipărite la Bălgrad (Alba Iulia de azi). Reprezentative pentru sec. al XVIII-lea sunt tipăriturile blăjene Arhieraticon (1777), Polustav (1793) şi monumentala Biblie a lui Samuil Micu (1795).De remarcat sunt și cărțile religioase provenite de la Sibiu Liturghier (1798), de la Râmnic Liturghier (1759), Minei (1778) şi de la Bucureşti Molitvenic (1722), Chiriacodromion (1732), Antologhion (1736), Evanghelie (1742).
Textele româneşti tipărite în sec. al XIX-lea sunt atât religioase: Liturghier (Sibiu, 1807), Chiriacodromion (Mănăstirea Neamţ, 1811), Ceaslov (Sibiu, 1805), cât şi laice: Lexiconul de la Buda (1825), Dimitrie Ţichindeal, Fabule (Buda, 1814), Legiuirea lui Caragea (Bucureşti, 1818), Gheografia sau scrierea pământului (Buda, 1814-1815), Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dachia (Buda, 1812).
Biblioteca digitală arădeană
Biblioteca Județeană „Alexandru D. Xenopol” dispune de o „Biblioteca digitală arădeană”. Este vorba de o platformă online de acces la resursele electronice ale instituției și are ca obiectiv general, arhivarea și punerea în circulație în mediul online a documentelor și resurselor electronice relevante pentru istoria, cultura și timpul prezent al județului și municipiului Arad.
Până la sfârșitul anului 2020, aici se vor putea accesa peste 50 de periodice arădene digitizate (însumând peste 400.000 de pagini). Procesul de digitizare a fost inițiat în 2013 și continuă în prezent. Sunt cuprinse în acest proiect ziare și reviste locale de secol XIX, XX și XXI în limbile română, maghiară și germană.
La Sala de lectură a bibliotecii se află la dispoziţia utilizatorilor, spre consultare, următoarele ziare arădene în sistem digital:
„Românul, Biserica şi şcoala, Ştirea, Flacăra roşie, Patriotul, Credinţa, Frontul, Libertatea, Drapelul, Gazeta, Aradul, Cuvântul Ardealului, Hotarul, Dacia, Ecoul, Bravo, Monitorul oficial ,Jövő și Vörös Lobogó. Arad és vedéke apărute între anii 1880 și 1919 și Fűggetlenseg- din 1902- , cele mai importante cotidiene în limba maghiară, din perioada interbelică.
„Aradul – capitală politică a Marii Uniri”
Biblioteca Județeană ”Alexandru D. Xenopol” a inițiat o mulțíme de proiecte care omagiază ”Centenarul Marii Uniri”.Printre acestea enumărăm câteva.
Deschiderea unei săli cu mobilier de colecție aparținând corifeilor arădeni ai Marii Uniri, botezată Sala ”Centenar”.
„Galeria Scriitorilor Arădeni”, un proiect în cadrul căruia se prezentă aspecte din opera și viața unora dintre cei mai importanți oameni de cultură arădeni. Proiectul a cuprins ateliere de lucru, expoziții, lecturi publice și promovarea pe tipărituri a personalității lui Alexandru D. Xenopol și a altor autori, oameni de cultură : Ioan Slavici, Moise Nicoară, Mircea V. Stănescu, Vintilă Russu-Șirianu, Ștefan Augustin Doinaș, Ioan Alexandru, Gheorghe Schwartz, Mihai Beniuc, Csiky Gergely, Adam Müller Guttenbrunn, Márki Sándor, Mircea Micu, Ioan T. Morar, Mircea Mihăieș, Florin Bănescu, Romulus Bucur, Vasile Dan, Eginald Schlattner, Sava Tekelija, E. Arsici, Kuncz Aladar, Krenner Miklos, Böszörményi Zoltán, Chorin Aron, Jovan Stejic și alții.
Biblioteca arădeană are numeroase producţii editoriale: Monografiile Aradului, Monografiile de localitate (Ineu, Lipova, Şiria, Sebiş etc.); volume de studii şi de memorii, scrise de autori arădeni, Ex: „Românii din Câmpia Aradului de acum două veacuri” – Gheorghe Ciuhandu, Cartea de Aur…, 8 vol. Autor: T.V. Păcăţeanu, Zile trăite, Roman Ciorogariu, Aradul – economie și societate – 3 vol.; Analele Aradului, autorii ambelor volume: Adrian Nițu și alți câțiva istorici arădeni, printre care și Doru Sinaci – directorul bibliotecii, etc.
O preocupare importantă a directoratului actual este recuperarea unor documente ca Arădenii și Partidul Național Român -Adevăruri istorice. Reamintiri de interes național -istoric de dr. Ioan Suiciu.
O altă editare este volumul bibliografic omagial Vasile Goldiș intitulat Catalogul colecției de carte Vasile Goldiș de la Arad –Biblioteca Județenă ”Alexandru D. Xenopol”.Volumul a prelucrat bibliografic 250 de titluri de cărți din donația ”Vasile Goldiș” . Cărțile fac parte din colecția personală a arădeanului.
Lucrarea se adresează, în primul rând, cercetătorilor și istoricilor care își doresc să cunoască prețioasa colecție goldișană, în ea reflectându-se diversitatea preocupărilor istoricului arădean și de ce nu? indicii clare ale formării intelectuale ale istoricului.Adevărata ei valoare constă în autografele, dedicațiile și cuvintele unor personalități ale vremii, rămase însemnate pe filele galbene ale cărților, De netrecut cu vederea sunt vechimea lor, numele editurii, caligrafia sau lucrătura unor coperte.
Instituția noastră a fost și este implicată în o mulțime de programe și proiecte: conferințe și simpozioane locale și naționale cu tematică unionistă, ex. ”100 de ani de la Unirea Basarabiei cu cu România” cu participarea E.S. Mihai Gavrinc – ambasadorul Republicii Moldova în România, simpozione tematice susținute la Jula, în Ungaria, expoziții itinerante cu documente despre unire în țară, ( Deva, Bocșa, Reșița), reînvierea momentului 1 Decembrie 1918 prin organizarea unor expoziții de fotografie de epocă în diverse biblioteci din județ, editarea unei mape cu însemnele Marii Uniri dăruită și bibliotecilor județene din țară, refacerea steagurilor localităților arădene care au trimis delegații la Alba Iulia și înmânarea lor bisericilor din localități.
În cinstea Centenarului, s-a salvat digital Ziarul Românul apărut la Arad în anul 1911 sub direcția lui Goldiș, revista Biserica și școala (1877-1948) – foaie bisericească care a aparut săptămânal sub îndrumarea episcopului Ioan Mețianu.Alte astfel de manifestări sunt în plină desfășurare.
Actualmente, instituția are 40 de angajați , dintre care doar 32 de bibliotecari, specialiști CPB, la un volum de aproape 500.000 de UB- uri și 4 filiale: Filiala „Micălalca, Filiala „Aurel Vlaicu”, Filiala „Sînicolau Mic” , Filiala „Aradul Nou”.
De la înființarea bibliotecii arădene au trecut 106 ani, timp în care ea a avut invitate numeroase personalităţi din România dar și de peste hotare, oferind arădenilor înalte momente de încântare intelectuală și artistică. Acestea, ca și colecția de carte, încercă să respecte și împlinească nevoia de lectură și educație a arădenilor.
Lucia Bibarț