Povești la fereastră

Familia de păpușari Nuți și Sorin Dorobanțu au mai expus, cu un timp în urmă, la Biblioteca Județeană.
Și atunci și acum ”materialul de construcție” al expoziție a fost același: PĂPUȘA.Și atunci și acum păpușa vorbea, se mișca și se raporta, la lumea înconjurătoare.Uman, întrebător, meditativ.
”Păpușa plimbăreață” din prima expoziție, cea care hoinărea prin oraș , asemeni unui copil cu ”de ce-ul” pe buze, încercând să se împrietenească și să înțeleagă o regăsim în expoziția de azi, intitulată: ”Povești la fereastră” .
Ideea de fereastră așează Păpușa într-un cadru fals fix, ca pe scena teatrului.Într-un decor aparent restrâns, bine delimitat.Fereastra este ea însăși un decor în care personajul se mișcă.Dar personajul creat de Nuți și Sorin e în continuă mișcare.Procesează continuu – pentru că: ”Fiecare fereastră este oglindirea lumii în care trăim”- spun autorii.
Actantul își scrie povestea evoluând de la condiția de bucată de lemn, de la neființă la ființă simțitoare, cu sentimente, vise, alegeri. (”Evoluție”).Trage sforile lumii- de ce ar face asta doar omul? (”Manipulare”), zboară (”Libertate”) se postează desupra globului minat, meditează .
E de procesat…