Placă memorială ; Cetate, Clădirea Comandamentului; Marmură albă; Text în relief, fără elemente decorative; Autor necunoscut, dată incertă
În urma evenimentelor violente din 29 decembrie 1918, prilejuite de vizita în Arad a Generalului francez Henry Mathias Berthelot, timp de aproape şapte luni, Aradul a fost ocupat de trupele franceze, sub comanda generalului Gondrecourt. Primele două unităţi, care făceau parte din Regimentul I Vânători Africani comandate de maiorul Martin, au ajuns în oraș venind cu trenul de la Timişoara, în noaptea de 30/31 decembrie 1918. În 2 ianuarie a mai sosit un batalion, din acelaşi regiment. Episodul francez din istoria Aradului, a durat până în 18 iulie 1918.
La 17 mai 1919, colonelul Pirici, comandantul unei unităţi militare româneşti, compuse din Regimentul 6 Vânători de Munte şi o baterie de artilerie, şi-a anunţat intrarea în Arad. După ce armata română a fost salutată la hotarul dinspre Curtici, trupele au străbătut în mod paşnic Kurtoş-ut, stradă botezată ulterior în cinstea acestei unităţi, Calea Regimentul Şase Vânători de Munte şi au intrat pe Neuman Samu-ut (Calea Aurel Vlaicu), apoi pe Bulevardul principal, spre Primărie. Aici, întâiul cuvânt de salut l-a rostit în numele bisericii şi a populaţiei româneşti Mihai Păcăţean, urmat de Comisarul ministerial Green şi primarul Sarkany.
După instituirea administraţiei româneşti, în judeţul şi oraşul Arad, printr-o Notă de serviciu din 16 iulie, generalul Tournadre anunţa retragerea unităţilor franceze şi predarea comenzii militare colonelului Pirici, numit guvernator. Drept urmare, în cetatea părăsită de autoritățile austro-ungare, au pătruns trupele române, ridicând drapelul tricolor fapt menţionat printr-o placă memorială: ÎN CETATEA ARADULUI S-A / RIDICAT TRICOLORIU ROMÎNESC / ÎN 20 IUNIE 1919 / ŞI S-A INSTALAT PRIMA / GARNIZOANĂ ARMATEI / ROMANE COMPUSĂ DIN / REGIMENTUL 2 ROMANAŢI.
