Nu ştiu
Nu ştiu de ce, nu ştiu de când sunt viu
cum m-am născut în lumi crepusculare.
Ca din oracol am scăpat să viu
în bezna de lumină şi de sare
.
Totul e gust întors, plăcere, chin
o tulburare a vedere-n sine
o deşteptare-n somn, beţie-n vin
şi bine-n rău, precum şi rău în bine
.
O lume-ntoarsă în catalepsie
vânt furtunos într-un pustiu submers
iar moartea arde, fragedă făclie
ca un cuvânt – metaforă şi vers
***
Trăscăul nopții
plin de tine
îmi bântuie făptura
***
Grotesc
fanfara
mângâie liniștea
***
Grație de fierăstrău
tăind întunericul
***
Când timpul se oprește
și lumea curge în vis
***
Visul
să mori cântând
***
Nu sunt stele pe cer
câte în sufletul tău
***
Trupul muribundului
cetate
asediată de frig
***
Sorbi încet
din uitare
o nouă viață
***
Morții se înghesuie
la ușa lui Dumnezeu
***
Ninge cu clopote
de Crăciun
***
Vag de tot
muzica depărtării
***
Brontozauri tăcuți
în mlaștina somnului
***
Cântecul lumii
îți sparge retina
***
Fosforescență –
lumină a morții
***
Fete nubile se scaldă
în cerneala amurgului
***
În minte mi se sparg
cristale
porțelanuri
și marmuri neatinse
de dalta unui sculptor
***
Cântecul mierlei
sfâșie câmpia
***
Lacrima christică
usucă obrazul
***
Moartea
cântarul vieții
***
Va veni
Un înger va veni cândva
să-şi ia o halcă din inima mea
să-şi ia o parte din sufletul meu
ducându-l, poate, în Empireu.
.
Îngere, îngere, îi voi spune
aştept de la tine doar o minune
doar o-ntâmplare, poate deşartă:
fă să-mi lucească privirea moartă.
.
Fă-mi fruntea să se aprindă
înaltă, palidă, suferindă
să lumineze drmul cel greu
cu aura-i stinsă de minereu
.
Lumină dulce, lumină mare
fără-nceputuri, fără hotare,
lumină veşnică, numai lumină.
Un înger, un înger aştept să vină
.
Si ce valoare are carnea care cântă,
acest fragil amestec
de stele si destin, de regi si spirite,
mergând cu pasi înceti peste morminte…
Radu Ulmeanu