Rămâi lângă anotimpul care ești
Mugurii vremii pășesc agale
în direcția vântului ce-a stat in loc,
născuse vremea anotimpuri noi
ce trăiesc printre noi.
Tânjim după viscole de romantism
în patul cald de vară
cu flori la geam și-ntre suflete,
goi de griji, înfierbântați de frumos.
Cade noaptea neașteptat
pe gândul ce l-am lăsat în haină,
trece norul fără sunet,
candela îți petrece clipele aprinsă.
Versuri se aștern peste oameni,
cadou de sărbători,
și-n fiecare clipă aleasă
ne bucurăm că suntem muritori.
Ne topim unul în altul
scriindu-ne destine noi,
iubim și soarele și marea
ce se așează între noi.
Dezvelește-mă în tine,
Sunt un cântec ce te cântă,
c-o bucurie ascunsă în petală
de lacrimă te strâng în brațe
precum aerul ce ți se aseamănă.
Teodora L. Ianto