Ca o femeie
Mirosind a păcat…
Ce primăvară sălbatică!
***
ramul aceasta
împovărat de muguri-
câtă răbdare
****
Și crezi tu, boț de carne,
că aș fi stârnit în tine un univers al vieții,
dacă nu aș fi deslușit în somnul Facerii
visul tău de a-ți găsi desăvârșirea în femeie?
Crezi tu că ai fi fost întreg
dacă nu aș fi smuls din tine,
prin Ea să te desăvârșesc?
***
Ploaia…
Între două picături de apă
atâta pace!
***
Trupul tău,
urzeală de dor destrămată
între iad și rai.
Și doar un crâmpei de doină sau colind
rămas în gând de astă iarnă.
***
Ram de cireș
îmi adumbrește privirea,
iar, printre frunze, soarele-mi dansează.
Ce nobilă e primavara aceasta
care mă ninge, mă plânge-n petale…
***
Lasă amarul zilei
ceaiului din ceașcă
și bucură-te de limpezimea zorilor
acestei zile.
Sunt după ploaie
și târăsc după ei
atâtea mii de parfumuri!
Ce poate fi viața,
pân` la sfârșitul zilei sau la sfârșitul firii,
decât un vis făurit într-alt vis?
Vasi Cojocaru Vulcan