„Soarele străluceşte mereu; nu trebuie decât să alungi norii.”
Dr. Hawkins
Cartea cuprinde învăţăturile Dr. Hawkins, un psihiatru renumit pe plan internaţional, cercetător în domeniul conştiinţei şi ezoterist.
Citatele şi fragmentele menite să inspire contemplarea şi reflecţia celui aflat pe calea spirituală au fost selecţionate personal de către editorul cărţii Scott Jeffrey din toate lucrările esenţiale ale Dr. Hawkins, inclusiv din bestseller-ul Putere versus Forţă; Ochiul Sinelui, Sinele: Realitate şi Subiectivitate; Adevăr vesus Falsitate; Transcenderea Nivelurilor Conştiinţei; Descoperirea prezenţei lui Dumnezeu, Realitate, Spiritualitate şi Omul Modern.
Această carte este ideală pentru căutătorul spiritual contemporan care doreşte să se îmbogăţescă spiritual pe sine, emanând acestă energie pură. Ne oferă o posibilitate confortabilă datorită formatului nu suntem constrânşi în vederea citirii în ordinea paginilor, putem să deschidem cartea la întâmplare sau să începem cu un anumit capitol, adevărata valoare constă în faptul că aceste pagine sunt ca o comoară pe care o descoperim.
Primul capitol al acestei cărţi analizează adevărata natură a micului sine: egoul şi mintea. Următoarele capitole sunt consacrate transcenderii acelui sine şi cunoaşterii. Prezenţei non-dualiste a Divinităţii şi atingerii iluminării.
Partea I „Micul sine” (egoul/mintea)
- Natura „Egoului”
Lumea egoului este ca o sală a oglinzilor, în care el rătăceşte pierdut şi confuz, hăituit de imaginile care se succed dintr-o oglindă în alta. Viaţa omenească se caracterizează prin încercări şi greşeli interminabile, în timp ce încerci să ieşi din labirint. Câteodată, pentru mulţi oameni, probabil pentru cei mai mulţi dintre ei, camera oglinzilor devine o casă a ororilor, în care răul devine tot mai puternic. Singura cale de a scăpa din rătăcirea ocolitoare este căutarea adevărului spiritual.
- Natura „Minţii”
Mentalitatea este de origine egocentrică, iar funcţia ei de bază este interpretarea. În afară de cazul în care e solicitat, gândul este deşertăciune: o procesiune nesfârşită de păreri, raţionamente, prelucrări, evaluări şi judecăţi subtile, prin care li se dă valoare sau importanţă gândurilor, prin presupusa lor semnificaţie, fiindcă ele sunt „ale mele”. Egoul este îndrăgostit de povestea vieţii lui şi de personajul principal al acesteia.
Partea a II-a Transcenderea Sinelui
- Calea Minţii
E o minunată eliberare în înţelegerea faptului că eu, mai degrabă „am” un corp şi o minte, decât că eu „sunt” mintea mea sau corpul meu. Odată ce transcenzi frica de moarte, viaţa devine o experienţă schimbată, fiindcă acea frică aparte se află la baza tuturor celorlalte frici. Puţini oameni ştiu ce înseamnă să trăieşti fără frică. Dar dincolo de frică se află bucuria, pentru că înţelesul şi scopul existenţei devine transparent. Odată ce realizezi acest lucru, viaţa devine uşor de trăit, iar sursele suferinţei dispar; suferinţa nu este decât preţul pe care îl plătim pentru ataşamentele noastre.
- Subiectivitatea
Egoul/mintea este atrasă de noutate şi de aceea, el caută cu frenezie forme şi senzaţii interesante. Acest lucru poate fi refuzat şi înlocuit cu interesul pentru substratul tăcut, lipsit de formă, care este întodeauna prezent şi trebuie doar observat. El poate fi comparat cu fundalul tăcut, fără de care sunetul nu s-ar putea distinge.
- A fi Martor şi a Observa
Starea de martor/observator este o atitudine contemplativă, echilibrată. Evenimentele apar şi dispar. Omul trebuie să abandoneze în mod constant dorinţa de a trăi experienţa evenimentelor sau dorinţa de a „gusta” din senzaţia percepţiei înseşi.
- Meditaţia
În minte există o energie care creează neîntrerupt un torent de gânduri. Prin intermediul conştiinţei, tu priveşti ceea ce se întâmplă, ca un peştişor auriu care priveşte lumea printr-un acvariu. Gândurile sunt peştişorul auriu, iar tu eşti apa. Omul ignorant gândeşte astfel: eu sunt peştişorul auriu; eu sunt această nelinişte; eu sunt această frică; eu sunt acest regret. Începi să identifici unde anume se află conştiinţa. Gândurile curg prin conştiinţă, iar conştiinţa în sine e invizibilă şi lipsită de formă. Începi să te identifici cu observatorul, în loc să te identifici cu ceea ce este observat.
- Devotamentul faţă de Dumnezeu şi Adevăr
Ataşamentul de esenţa „eu” a egoului e generat de credinţa că el este sursa vieţii omului şi, prin urmare, abandonarea lui pare ca şi când omul şi-ar abandona viaţa însăşi în mâna lui Dumnezeu.
Partea a III-a Realizarea Sinelui
- Natura Divinităţii/Sinele/Adevărul
Iubirea de Dumnezeu este absolută şi necondiţionată. Nu e posibil ca cerul să „fie” pentru anumiţi oameni şi să „nu fie” pentru alţii şi nici soarele nu străluceşte doar pentru anumiţi oameni, care au ales acest lucru, în mod arbitrar. Dumnezeu este desăvârşit şi total.
- Prezenţa lui Dumnezeu
Divinitatea este Iubirea infinită. În Prezenţa ei, nici măcar renunţarea la existenţa fizică nu e o „problemă” sau o sursă de împotrivire. Pe măsură ce egoul se dizolvă, acelaşi lucru se întâmplă şi cu fricile şi prezumţiile acestuia. Realitatea lăuntrică este imună la considerente sau îndoieli. Sinele este Certitudine.
- Nondualitatea
Nondualitatea înseamnă fără formă, divizare sau limitare – cum ar fi timpul, localizarea sau mentalizarea – inclusiv prezumţiile liniare arbitrare. Divinitatea este, prin „calităţile” sale fireşti, omniscienţă şi omnipotenţă; şi totul evoluează ca un rezultat al faptului că Nemanifestatul devine Manifestat, sub forma Creaţiei evoluţioniste.
- Iluminarea
În final, pentru adevăratul adept al spiritualităţii, căutarea realităţii spirituale ia locul tuturor celorlalte preocupări. Dedicarea pentru a deveni iluminat implică decizia că Nimic altceva nu contează!
Citind aceste învăţături deprindem ulterior o realitate experimenţială.
Vă recomand această carte ofertantă care este disponibilă spre împrumut la secţia Împrumut carte pentru adulţi!