Aș vrea cinci vieți de-a rândul să sufăr, ca tu să rămâi așa cum ești, tânără; timpul să mă ardă pe mine numai, pe tine să te lumineze.
Pricepi tu prețul iubirii mele?
(Ionel Teodoreanu- Fata din Zlataust)
Ionel Teodoreanu (06 ianuarie 1897, Iași – 3 februarie 1954, București) romancier și avocat român, fratele prozatorului Alexandru Osvald (Păstorel) Teodoreanu și soțul Ștefanei Velisar Teodoreanu (poetă, prozatoare și traducătoare română).
A debutat în anul 1919 în revista „Însemnări literare” cu schița Bunicii. În aceeași revistă îi apare și „seria de poeme în proză intitulată „Jucării pentru Lily”. Colaborează la Viața Românească, Rampa, Adevărul literar și artistic, Hiena, Gândirea, Universul literar, România literară, Revista Fundațiilor Regale, Viața, Flacăra etc. Debut editorial cu vol. de povestiri Ulița copilăriei (1923), urmat de romanele La Medeleni, I-III , 1925-1927; Turnul Milenei, 1928; Bal mascat, 1929, Fata din Zlataust, I-II, 1931; Golia, I-II, 1933; Crăciunul de la Silivestri, 1934; Lorelei, 1935, Arca lui Noe, I-II, 1936; Secretul Anei Florentin, 1937; Fundacul Vaarlamului, 1938; Prăvale-Baba, 1939; Tudor Ceaur Alcaz, I-IV, 1940-1943; Hai-Diridam, 1945; La porțile nopții, 1946; Zdrulă și Puhă, 1948. Vol. de memorialistică și povestiri: În casa bunicilor (1938), Întoarcere în timp (1941) și Masa umbrelor (1946). Format în cercul Vieții Românești, în preajma fascinantei personalități a lui G. Ibrăileanu („cel mai fermecător reprezentant al trecutei generații”), T. rămâne „poetul adolescenței”, formulă restrictivă prin care se definește, mai degrabă, omul cu temperamentul lui decât opera inegală, dar originală prin semnele ascunse ale aventurii scriitorului în propriul lui necunoscut” (Sasu, Aurel – Dicționarul biografic al literaturii române,Pitești, Paralela 45, 2006)
Întreaga acțiune a romanului „Fata din Zlataust” este centrată în jurul Deliei Enăchescu, „externă” la o școală de fete, care devine ținta unei defăimări distrugătoare. Bunica bolnavă se află internată în spital iar tatăl, un avocat alcoolic și copilăros, pleacă de acasă lăsând-o fără nici un sprijin. Singura persoană la care poate apela este Ivănucă, prietenul ei din copilărie, căruia îi împărtășește toate secretele. În urma sinuciderii uneia dintre profesoarele ei, Delia începe să primească niște scrisori misterioase. Remarcăm dualitatea „Eu”- ului din scrisori și ecoul acestora în sufletul destinatarei: „amestec de repulsie, de anxietate și de vinovată plăcere.” Începe să aștepte cu sufletul la gură venirea factorului poștal care îi aduce zilnic una, două sau chiar mai multe scrisori odată:” Ființa necunoscută care o insulta, amenința și dezmierda începea să existe în sufletul său.”
„Bunica era la spital. Din toate părțile veneau parcă ploi de toamnă, nouri, vînturi rele. Titi plecase în lume… cri-cri…lăsînd în urma lui greierii să cînte pe străzi întunecate. Nu locuia cu nimeni; era singură… cu spaimele ei. – Cu bunica și cu tata… dar bunica e la spital și ti.. tata e plecat…[…]O mișcare de răzvrătire se definea tot mai lămurit în privirile și-n atitudinea lui Enăchescu. Sărăcia, tristețea, grijile, singurătatea, paragina, umilințele, sechestrele, toate, toate rănile căminului părintesc le știa ea, dar nu dădea voie altora să le descopere, să le arate-n public, cum pentru nimic în lume nu s-ar fi dezbrăcat în fata unei camarade sau profesoare, s-o vadă cu cămașa ruptă a bunicei ei subt rochia de școală. Și cu cine mai locuia? Adică ce servitori avea? N-avea nici – unul altul decât mînile ei…”
Romanul este o cronică socială mușcătoare care ne oferă o incursiune în „interiorul” unei școli de fete unde minciuna, cruzimea, răutatea și ignoranța distrug un suflet pur de copil.
Vă invit la secția Împrumut Carte pentru Adulți pentru a împrumuta acest roman mai puțin cunoscut al marelui nostru romancier, Ionel Teodoreanu.