Biblioteca
Cât mai avem ca timp? întreabă condamnatul.
O clipă, îi răspunde călăul.
O ultimă dorință, îmi este îngăduită, domnule călău?
Dacă nu am ști noi prețul vieții, cine să-l știe? De asta,
domnule condamnat, teritoriul meu este viața-
viața de aici
sau viața de dincolo
în esență e același lucru,
le deosebesc nuanțele.
Care vă este dorința, domnule condamnat?
.
Ultima mea dorință, domnule călău, este să mă lăsați
să citesc cărțile din biblioteca aceasta
am început demult acest lucru,
dar ori nu am avut dispoziția necesară
dar ori nu am avut timpul necesar
ori lumina nu a fost întotdeauna cea potrivită
mai am mult de citit
domnule călău, știți foarte bine
că fără de mine biblioteca asta își pierde utilitatea.
.
Au murit acuzatorii, au murit gardienii
și cei care l-au condamnat
și copiii lor au murit;
Au venit să-l pună în libertate
dar el nu a stat să îi asculte.
.
În jurul lui se dezvoltase o întreagă viață
socială un bâlci femei prostituție.
.
Îl mai întrebau
dar dumneata pentru ce ai fost închis?
Pentru vina de a fi ucis o bătrână cămătăreasă
pe când mă numeam Raskolnikov;
pentru vina de-a fi incendiat Roma
pe când mă numeam Nero;
pentru furtul unui diamant mare cât hotelul Ritz.
.
Da, grele fapte, da, grea pedeapsa.
.
Au încercat să-l scoată cu forța
voiau să construiască ceva
în locul bibliotecii
un supermarket
o centrală eoliană care
să macine vântul
dar nu au reușit
să-l înduplece.
.
L-au condamnat din nou
pentru obstrucționare
socială a intereselor comune
tot la moarte
și i-au îngăduit
o ultimă dorință:
.
Cu buzele albite
cu ochii împăienjeniți de pleoape
cu sprâncenele înspicate
.
s-a afundat în bibliotecă
și nu, nu l-au mai găsit vreodată.