***
mă întorc de pe partea luminată a gândului
nedeclarat la vamă împreună cu alte tromboane
în scorburi pentru albă ca zăpada şi cei şapte pitici
unde se învaţă mersul de-a buşilea în ideologia
mărului şi a protocolului de resuscitare smurd
pe când seara zincată în atelierele şcoală
când se pornesc în cor să dănţuiască prin inimi
clopotele de război ale sângelui îmbufnat
de proorociri care de care mai sumbre
talăngile de avarie ale vitelor uitate pe câmp
de unde se mugeşte în ultima vreme
scenariul semaforizat al sfârşitului lumii
e mai bine să nu ştii să nu-ţi pese că doare
întoarcerea aceasta a paginii rupte din calendar
în memorie ce mai doare doar în memorie
mai ales seara cât de puţin se moare
***
de ziua tuturor inimilor
plantate şi fugare
nu era să mă duc în pustiu
pentru o astfel de zi s-a inventat
un institut atent la miracole unde
eşti dat de gol pe mâna sorţii
de astă dată să vedem atent
cum bate dacă mai bate
ca o veveriţă sau ca o vedenie
la porţile întredeschise încât
să tragă curentul şi astfel
îmi vor ieşi la iveală păcate
sper ca Dumnezeu să fie pe acolo
bine dispus şi să mai aibă
mântuiri disponibile
***
am găsit în lada cu manuale vechi
despre cum expiră timpul ca o conservă
prea mult ţinută în deşert cu cămilele
(noroc că am consumat doar de poftă
se poate să fi fost împuţită din fabrică)
pe lângă partituri la trombon şi alte inepţii
de mătrăşit foamea şi setea la rang de nebunie
şi bolile care nu se mai termină ca orice
opere geniale de agăţat cu mare fală
pe pereţii scorojiţi ai istoriilor inventate
am găsit o vrajă interesantă
în care tu nu erai tu şi de aceea
nu aveai niciun motiv să te temi
de vreo moarte când te-au minţit
de la bun început cu naşterea
de holograma asta îţi arde ţie –
hai să trecem la lucruri mai serioase
cum ar fi pământul pe care-l porţi
în nas în urechi şi în locul ochilor
bună dimineaţa
***
să luăm cercul bucurându-ne de el
ca de singura bomboană fondantă
care încă nu ne-a otrăvit îndeajuns
să dăm colţul în zona calamitată
cu buline de pericol puse prea târziu
să luăm cercul cu bucuria de a fi cunoscut
cândva un cerc neelucidat dar tare simpatic
fără a-l despica de fiecare dată ca pe tort
chiar aşa ce putem găsi înlăuntrul unui cerc
nu tu unghiuri nu tu triunghiuri nici pătrate
să luăm cercul şi să luăm un băţ
de salcie plânsă şi plecată
să învârtim cercul până în copilărie
când cercul se simţea ca şi noi
liber de constrângerile favorite
ale circulaţiei celei perfide a sângelui
între timp devenite formule chimice
exlusiv cercul