Italo Svevo, pseudonimul lui Ettore Schmitz (19 decembrie 1861, Trieste, Imperiul Austriac [Italia] – 13 septembrie 1928, Motta di Livenza, Regatul Italiei [Italia])
Romancier, autor de proză scurtă, eseist, dramaturg, funcționar bancar și om de afaceri italian cu origini germano-evreiești.
„[…] Deşi dificultăţile financiare ale familiei l-au obligat să părăsească şcoala şi să se angajeze ca funcţionar la bancă, a fost un autodidact şi a început să scrie. «O viaţă» (Una vita, 1892), scriere revoluţionară din punctul de vedere al analizei şi al introspecţiei aplicate unui personaj plat, a fost ignorată la apariţie, ca şi «Senilitate» (Senilità, 1898). A renunţat la scris până când, încurajat de James Joyce (care locuia atunci la Trieste), a publicat renumitul roman «Conştiinţa lui Zeno» (La coscienza di Zeno, 1923). A murit într-un accident de maşină. După moartea sa, au fost publicate două volume care conţineau povestiri, eseuri, opere dramatice, corespondenţa cu Eugenio Montale şi romanul neterminat «Bătrânul» (Il vecchione, 1969). Este considerat unul dintre întemeietorii nuvelei psihologice.” (Enciclopedia Universală Britannica. Volumul 15)
Despre „Senilitate”:
„[…] «Senilitate» surprinde criza existențială a lui Emilio Brentani, un tânăr de treizeci și cinci de ani, cândva un scriitor promițător, acum funcționar la o societate de asigurări. Până să o întâlnească pe Angiolina, Emilio ducea o viață anostă alături de sora lui mai mică, Amalia, o fată bătrână ștearsă și devotată. Angiolina Zarri este o tânără fermecătoare, dar săracă și promiscuă, aflată în căutarea unei căsătorii convenabile, care să îi asigure un statut social mai înalt în cercurile afaceriștilor din Trieste. Prietenii îl avertizează pe Emilio în nenumărate rânduri cu privire la moravurile îndoielnice ale fetei. El însuși încearcă să se sustragă din calea acestei pasiuni vecine cu obsesia. Măcinat de gelozie și de neputința de a-și aduce iubita pe «calea cea bună», confruntat cu minciunile ei, Emilio alunecă treptat în angoasă și alienare. Își îndepărtează prietenii și își neglijează sora, iar când aceasta moare după un delir tulburător, Emilio este chinuit de remușcări și hotărăște să renunțe definitiv la Angiolina. Ceea ce începuse ca o comedie a iubirii oarbe se încheie dramatic. Concentrându-se asupra experiențelor (anti)eroului, Svevo surprinde anxietatea crescândă a lui Emilio, care asistă, incapabil să reacționeze și să înțeleagă, la dezintegrarea sinelui și la spulberarea propriilor iluzii de putere și de control. Narcisist, inadaptat și estet, animat de idealuri romantice, Emilio devine treptat reprezentarea parodică a omului modern, bântuit de iluzii, angoasat și inert, senil încă de tânăr.” (Grupul Editorial All)
Vă invităm la Filiala Micălaca pentru împrumutul unuia dintre cele mai celebre romane ale lui Italo Svevo, dar și ale literaturii italiene: „Senilitate”! Vă așteptăm cu drag! 😊
Sursă imagine autor: wikipedia.org