Marin Sorescu (29 februarie 1936, satul Bulzești, Dolj [județul Dolj], Regatul României [România] – 8 decembrie 1996, București, România)
Poet, dramaturg, prozator, eseist, traducător, gazetar, pictor și om politic român.
„[…] A absolvit Filologia la București. A fost redactor-șef al Revistei «Ramuri», Craiova, și director fondator al revistei «Literatorul», București, serie nouă. Ministru al Culturii (1995-1996). A scris lirică demitizantă și ironică: «Poeme», Premiul Uniunii Scriitorilor, 1966; «Tușiți», 1969; «Unghi», 1970; «Fântâni în mare», 1982; «Drumul», 1984; «Apă vie, apă moartă», 1987; «Poezii alese de cenzură», 1991; «La lilieci», cărțile I-VI, 1990-1999; «Puntea – Ultimele», 1997, postum; dramaturgie: «Iona», Premiul Uniunii Scriitorilor, 1968; «Răceala», 1977; «Matca», 1970; eseuri: «Teoria sferelor de influență», 1970; «Ușor cu pianul pe scări», 1985, proză: «Trei dinți din față», 1977; «Viziunea vizuinii», 1982. Membru al Academiei Române (1993).” (Enciclopedia identității românești. Personalități)
Vă invităm la Filiala Micălaca pentru împrumutul operelor lui Marin Sorescu! Vă așteptăm cu drag! 😊
Sursă imagine autor: wikipedia.org