Naghib Mahfuz (Naguib Mahfouz, scris și Najīb Maḥfūẓ) (11 decembrie 1911, Cairo, Hedivatul Egiptului, Imperiul Otoman [Egipt] – 30 august 2006, Cairo, Egipt)
Romancier, autor de proză scurtă, dramaturg, publicist, scenarist și funcționar public egiptean, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1988.
Naghib Mahfuz „[…], unul dintre cei mai apreciaţi scriitori egipteni, s-a născut în Cairo, într-o familie musulmană din clasa de mijloc, şi a primit o educaţie religioasă foarte strictă. După absolvirea liceului, în 1930 a fost admis la Universitatea din Cairo, unde a studiat filozofia. La încheierea studiilor, a lucrat o vreme în administraţia universităţii, apoi a devenit funcţionar de stat în Ministerul Cultelor. A scris numeroase romane, povestiri şi scenarii de film. Şi a propus o serie vastă de romane care să acopere întreaga istorie a Egiptului, însă schimbările dramatice de pe scena politică egipteană l-au făcut să se concentreze asupra tematicii sociale, prezentată într-un stil realist în «Trilogia Cairoului» (1956-1957), «Băieţii de pe strada noastră» (1959) sau «Pălăvrăgeală pe Nil» (1966). În anii ’60-’70, a început să experimenteze cu formule literare mai flexibile, în care realismul se îmbina cu alegoria şi simbolul, pentru a încărca ficţiunea cu subtile accente satirice, în romane ca «Miramar» (1967), «O mie şi una de nopţi şi zile» (1982) sau «Akhenaton, cel ce sălăşluieşte în adevăr» (1985). În 1988 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatură. […]” (Editura Polirom)
„[…] În 1934 își ia licența în filozofie la Universitatea Regele Fuad din Cairo. Între 1934 și 1971 ocupă diferite funcții publice și desfășoară o amplă activitate publicistică. Vasta sa operă cuprinde trei tipuri de romane și povestiri: cele dedicate Egiptului antic, cele cu tematică socială, legate de formarea Egiptului modern, și cele filozofice. Primul său roman, «Jocul destinului», apare în 1939. Până la Revoluția Egipteană din 1952, publică încă zece romane, printre care «Rhadopis din Nubia» (1943) și «Aleea Midaq» (1947). În 1956 și 1957 îi apare «Trilogia din Cairo», care îl consacră drept cel mai mare scriitor al literaturii egiptene moderne. În 1959 publică «Paradisul copiilor», o parabolă ce are ca subiect viețile lui Isus și Mahomed, care a fost interzisă în Egipt. De altfel, toate scrierile sale de după 1950 – printre care se numără «O mie și una de nopți și zile» (1982) și «Akhenaton, cel ce sălășluiește în adevăr» (1985) – au accente satirice, adesea alegoriile și simbolurile ascunzând judecăți politice. Naghib Mahfuz a scris peste treizeci și cinci de romane, câteva sute de nuvele, precum și douăzeci și cinci de scenarii de film. […]” (Editura Humanitas)
Vă invităm la Filiala Micălaca pentru împrumutul operelor lui Naghib Mahfuz, cel mai faimos scriitor egiptean din secolul al XX-lea! Vă așteptăm cu drag! 😊