Sărbătoritul zilei (1/3): F. M. Dostoievski

F. M. Dostoievski, pe numele său complet Feodor Mihailovici Dostoievski (11 noiembrie 1821, Moscova, Imperiul Rus [Rusia] – 9 februarie 1881, Sankt Petersburg, Imperiul Rus [Rusia])

Romancier, autor de proză scurtă, eseist, memorialist, traducător, editor și jurnalist rus.

„Romancier rus şi scriitor de proză scurtă a cărui investigaţie psihologică în cele mai întunecate profunzimi ale afecţiunilor umane, împreună cu momentele sale de iluminare de neegalat au avut o influenţă uriaşă asupra ficţiunii sec. XX.
Dostoievski este considerat, de obicei, unul dintre cei mai importanţi romancieri din istoria literaturii. Modernismul literar, existenţialismul şi diversele şcoli de psihologie, teologie şi critică literară au fost profund influenţate de ideile sale. Adesea, lucrările lui sunt considerate profetice, deoarece a prezis cu exactitate modul în care revoluţionarii din Rusia s-ar comporta dacă ar ajunge la putere. În timpul său a fost renumit şi pentru activitatea de jurnalist.

Lucrări majore și caracteristici

Dostoievski este cunoscut cel mai bine pentru microromanul «Însemnări din subterană» şi datorită celor patru mari romane, «Crimă şi pedeapsă», «Idiotul», «Demonii» (cunoscut şi ca «Demonii şi diavolii») şi «Fraţii Karamazov». Fiecare dintre aceste lucrări este renumită pentru profunzimea psihologică şi, pe bună dreptate, Dostoievski este unanim privit drept unul dintre cei mai mari psihologi din istoria literaturii. S-a specializat în analiza stărilor patologice care conduc la nebunie, crimă şi suicid şi în explorarea umilinţei, autodistrugerii, dominaţiei tiranice şi furiei criminale. De asemenea, aceste lucrări majore sunt recunoscute drept mari «romane de idei» care tratează atemporalitatea şi problemele legate de timp din filozofie şi politică. Psihologia şi filozofia sunt strâns legate de portretele de intelectuali realizate de Dostoievski, personaje care «simt ideile» în adâncul sufletului. În fine, aceste romane au deschis un nou teren pentru experimentele cu forma literară. […]

[…] Numele lui Dostoievski a devenit sinonim cu profunzimea psihologică. Timp de generaţii întregi, profunzimea şi caracterul contradictoriu al eroilor săi au făcut teoriile psihologice sistematice să pară superficiale, prin comparaţie. Mulţi teoreticieni (îndeosebi Freud) au încercat să pretindă că Dostoievski este predecesorul lor. Opiniile sale despre rău şi dragostea lui pentru libertate l-au făcut deosebit de relevant pentru un secol de războaie mondiale, genocid şi totalitarism. Cel puţin două genuri literare moderne, romanul lagărului de muncă şi romanul distopic (lucrări precum «Noi», de Evgheni Zamiatin; «Brava lume nouă», de Aldous Huxley şi «1984» de George Orwell) derivă din scrierile sale. Ideile şi inovaţiile lui formale au avut o influenţă puternică asupra lui Friedrich Nietzsche, André Gide, Camus, Jean-Paul Sartre, André Malraux şi Mihail Bulgakov, printre mulţi alţii. Mai presus de toate, opera sa continuă să îi subjuge pe cititori prin modul în care combină intrigile pline de suspans cu întrebări esenţiale despre credinţă, suferinţă şi semnificaţia vieţii.” (Enciclopedia Universală Britannica. Volumul 5)

Sigur că se poate trăi fără să citim (din) operele lui Feodor Mihailovici Dostoievski, dar există posibilitatea de a rata astfel ceva esențial în această viață! De aceea, vă invităm la Filiala Micălaca să împrumutați aceste inestimabile creații literare, dăruite umanității de, probabilmente, cel mai mare scriitor al tuturor timpurilor! Vă așteptăm cu drag! 😊