Boris Vian, cunoscut și sub pseudonimele Vernon Sullivan, Bison Ravi, Baron Visi și Brisavion (anagramele numelui său) (10 martie 1920, Ville-d’Avray, Franța – 23 iunie 1959, Paris, Franța)
Romancier, autor de proză scurtă, dramaturg, poet, traducător, publicist, inginer, inventator, trompetist, comentator muzical și actor francez.
„Dacă literatura secolului XX a avut un copil teribil, acela a fost fără îndoială Boris Vian. Și-a fascinat și surprins contemporanii, continuă să fascineze și să surprindă. Până și prenumele te pune pe o pistă falsă: «Nici o ascendență rusească. Pur și simplu părinților le plăcea prenumele ăsta.». S-a născut în 1920 la Ville d’Avray, lângă Paris. Pare grăbit, în toate. La 5 ani știe să scrie și să citească, la 8 i-a citit deja pe Corneille, Racine și Moliere, la 12 ani apar deja primele semne ale bolii de inimă care-l va urmări toată viața. La 15 își ia bacalaureatul în limbi clasice, la 17 își ia bacalaureatul în filozofie și matematici. În fine, la 18 ani descoperă jazzul și devine astfel «american». Sedus de Duke Ellington, învață să cânte la trompetă, înființează o formație de jazz, boala îl somează să nu continue, dar el bravează. Obține diploma de inginer (multe din personajele sale vor fi ingineri) și se angajează la Asociația Franceză de Standardizare, unde vede limpede absurditatea organizațională și funcționărească. Scrie ca să-și amuze prietenii. În 1944 scrie «Spuma zilelor», despre care Queneau avea să spună că e «cel mai mișcător roman de dragoste contemporan». Boris Vian pictează, traduce, scrie cântece, cronici muzicale, romane, povestiri, piese, scenarii de film, ba chiar și joacă în film, în roluri episodice. În buna tradiție «ubuească», e primit oficial în Colegiul de «Patafizică» – știința soluțiilor imaginare – unde îl are alături, între alții, pe Eugen Ionescu. Literatura pe care o scrie nu-l prea ajută să-și câștige pâinea de zi cu zi și e silit să practice alte meserii. În 1956, «rezultat al unui surmenaj neîntrerupt, grefat pe o inima destul de anemică», după cum mărturisește chiar Vian, face un edem pulmonar. Boala de inimă i se agravează, pieptul îi vibrează vizibil. Pe 23 iunie 1959, cu ce spusese odată «voi muri înainte de 40 de ani», se duce să asiste la avanpremiera unui film făcut după «Voi scuipa pe mormintele voastre», cartea sa «scandaloasă». E împotriva acestei ecranizări și ar vrea ca numele să nu-i apară pe generic. Dimineața a uitat să-și ia medicamentele. La zece minute după începerea filmului, inima încetează să-i bată. De-atunci, Boris Vian pare să trăiască o eternă tinerețe insolentă în miile sale de pagini nonconformiste, pline de fantezie și ritm.” (Editura Humanitas)
Vă invităm la Filiala Micălaca pentru împrumutul cărților lui Boris Vian – „produse” ale culturii franceze, creațiile literare ale unui adevărat polimat! Vă așteptăm cu drag! 😊
Sursă imagine autor: wikipedia.org