Sărbătoritul zilei (2/2): Eugène Ionesco

Eugène Ionesco, născut Eugen Ionescu (26 noiembrie 1909, Slatina, județul Olt, Regatul României [România] – 28 martie 1994, Paris, Franța)

Dramaturg, eseist, autor de proză scurtă, romancier, poet, critic literar și publicist franco-român.

Eugène Ionesco a provenit dintr-o familie româno-franceză, trăind de la vârsta de patru ani la până la cea de 14 ani la Paris. A revenit în țară, urmând cursurile liceale la Craiova și cele de studii superioare ale Facultății de Litere din București. Apoi a fost bursier și doctorand la Paris, cu teza „Tema morții și a păcatului în poezia franceză”.

A publicat poezii în revista lui Tudor Arghezi „Bilete de papagal”, în 1928, și a debutat cu volumul „Elegii pentru ființe mici” (1931) – poeme religioase dedicate copiilor, care în opinia criticilor sunt clasificabile tematic și expresiv alături de cele ale lui Tudor Arghezi sau Rainer Maria Rielke. A publicat articole și eseuri și a colaborat la reviste precum: „Viața literară”, „Fapta”, „Facla”, „Zodiac”. A făcut cunoștință cu Mircea Eliade și Emil Cioran, rămânând prieten cu aceștia de-a lungul vieții sale. În 1934 a publicat paradoxalul eseu „Nu”, în care a constestat cu patos și acrimonie valoarea și talentul unor autori români. În același an a primit Premiul Fundațiilor Regale pentru debut eseistic.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost în Marsilia. Războiul și dictaturile succesive din țară l-au determinat să se stabilească în Franța, la Paris, unde a cunoscut celebritatea datorită operelor sale dramatice, dintre care amintim: „Cântăreața cheală” („La Cantatrice chauve”, 1950), „Lecția” („La Leçon”, 1951), „Scaunele” („Les Chaises”, 1952), „Rinocerii” („Rhinocéros”, 1959), „Regele moare” („Le roi se meurt”, 1962), Ionesco devenind unul dintre întemeietorii teatrului absurdului. Multe dintre piesele sale denunță societatea lipsită de moralitate și de consistență valorică, cât și degenerarea umanității și a relațiilor dintre oameni. Alte teme des întâlnite în operele sale sunt: singurătatea și izolarea indivizilor, dar și obsesia morții, de la moartea gândirii și a limbajului până la moartea de neînțeles și de neacceptat a oamenilor.

Eugène Ionesco a primit numeroase premii internaționale, între care se află: Premiul Societății Autorilor de Teatru (1966), Marele Premiu Național pentru Teatru (Franța, 1969), Marele Premiu de Stat pentru literatură europeană (Austria, 1970), Jerusalem Prize (Israel, 1973). A fost ales membru al Academiei Franceze (1970) și a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române (2009). Este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.

Vă invităm la Filiala Micălaca pentru împrumutul numeroaselor opere aparținătoare unuia dintre cei mai importanți și renumiți dramaturgi ai secolului al XX-lea: Eugène Ionesco! Vă așteptăm cu drag! 😊

Sursă imagine autor: wikipedia.org