Sărbătoritul zilei (2/2): Miguel de Unamuno

Miguel de Unamuno, pe numele său complet Miguel De Unamuno Y Jugo (29 septembrie 1864, Bilbao, provincia Vizcaya, Țara Bascilor, Spania – 31 decembrie 1936, Salamanca, provincia Salamanca, Castilia și León, Spania)

Filosof, eseist, romancier, autor de proză scurtă, poet, dramaturg, memorialist, publicist și profesor spaniol.

„[…] Inițiator al existențialismului spaniol prin opera filosofico-eseistică-literară. Dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, amintim: «Viața lui don Quijote și Sancho după Miguel de Cervates Saavedra» (eseu, 1905), «Despre sentimentul tragic al vieții la oameni și popoare» (eseu, 1913), «Negura» (roman, 1914), «Cristosul lui Velázquez» (capodopera sa poetică, 1920), «Trei nuvele exemplare» (1921), «Agonia creștinismului» (eseu, 1925). De același autor, la Polirom au apărut: «Jurnal intim» (1999),  «Trei nuvele exemplare și un Prolog» (2001) și «Ceața» (2007).” (Editura Polirom)

Miguel de Unamuno „[…] basc prin naştere, castilian prin vocaţie. Studii universitare şi doctorat în filozofie şi litere la Madrid (1880–1884). Profesor de liceu la Bilbao, din 1885. Se căsătoreşte cu Concha Lizárraga (vor avea nouă copii). Profesor de greacă veche la Universitatea din Salamanca, unde se stabileşte definitiv (1891). Viaţă aparent nespectaculoasă, dar zbuciumată interior de o criză religioasă (1897) şi de permanente interogaţii în aceeaşi direcţie; precursor al existenţialismului religios; îşi depăşeşte astfel episodul socialist (1886–1892), rămânând un creştin agonic. Rector (1900–1914), decan (1920) şi vicerector (1921). Angajare politică, din 1923 adversar virulent al dictaturii lui Primo de Rivera. Deportat în insula Fuerteventura (20 II 1924), apoi, din iulie, autoexil în Franţa (Paris şi Hendaye), până în 1930. Reîntoarcere apoteotică, rector (1930), deputat în Parlament (Cortes). Rector pe viaţă (1934). În acelaşi an moare soţia sa. Nu colaborează cu republicanii, dar nici cu Franco, deşi îi privise cu simpatie revolta. Arestat la domiciliu de naţionalişti (septembrie 1936). Moare la masă, conversând cu un coleg, în urma unui stop cardiac.

Operă vastă în toate genurile. Eseuri filozofice şi literare: «En torno al casticismo» (1895, 1916); «Vida de Don Quijote y Sancho» (1905); «Mi religión y otros ensayos» (1910); «Del sentimiento trágico de la vida en los hombres y en los pueblos» şi «Contra esto y aquello» (1912); «La agonía del cristianismo» (1925); «Cómo se hace una novela» (1927); romane şi nuvele: «Paz en la guerra» (1897); «Amor y pedagogía» (1902); «El espejo de la muerte» (1913); «Niebla» (1914); «Abel Sánchez» (1917); «Tres novelas ejemplares y un prólogo» (1920); «La tía Tula» (1921); «San Manuel Bueno, mártir» (1931); poezie: «Poesías» (1907); «Rosario de sonetos líricos» (1911); «El Cristo de Velázquez» (1920); «Teresa» (1924); «De Fuerteventura a París» (1925); «Cancionero» (din 1928, vast jurnal poetic, postum); teatru: «Fedra»; «La venda»; «El otro»; «El hermano Juan»; «Sombras de sueño» etc.; memorialistică: «Recuerdos de niñez y mocedad» (1908); «Diario íntimo», postum; traduceri: «Medeea» etc.; vastă activitate publicistică şi o enormă corespondenţă.” (Editura Humanitas)

Vă invităm la Filiala Micălaca pentru împrumutul scrierilor lui Miguel de Unamuno! Vă așteptăm cu drag! 😊