Virginia Woolf, născută Adeline Virginia Stephen (25 ianuarie 1882, Londra, Anglia – 28 martie 1941, lângă Rodmell, Sussex, Anglia)
Romancieră, autoare de proză scurtă, eseistă, memorialistă, istoric și critic literar, biografă, dramaturgă, publicistă, editoare și feministă engleză.
„[…] Fiică a lui Leslie Stephen; ea şi sora ei au fost nucleul grupului Bloomsbury. S-a căsătorit cu Leonard Woolf în 1912; în 1917 au fondat Hogarth Press. Cele mai bune romane sunt «Doamna Dalloway» (Mrs. Dalloway, 1925), «Spre far» (To the Lighthouse, 1927), care folosesc în mod metaforic conştiinţa individuală care meditează la evenimente aparent nesemnificative pentru a prezenta o viaţă întreagă şi o întreagă perioadă istorică. «Orlando» (1928) este o fantezie istorică despre experienţa unui singur personaj din epoca elisabetană până în zilele noastre; «Valurile» (The Waves, 1931) este, probabil, cea mai radicală lucrare experimentală, în care se folosesc monologul interior şi imaginile recurente pentru a contura viaţa interioară a şase personaje. Asemenea opere i-au confirmat locul printre figurile majore ale modernismului literar. Cele mai bune studii critice ale ei sunt adunate în «Cititorul obişnuit» (The Common Reader, 1925, 1932). Volumul de eseuri «Camera proprie» (A Room of One’s Own, 1929) este dedicat statutului femeii şi femeii artist în mod deosebit. Celelalte romane includ «Camera lui Jacob» (Jacob’s Room, 1922), «Anii» (The Years, 1937) şi «Între acte» (Between the Acts, 1941). Sănătatea şi echilibrul ei mental au fost delicate de-a lungul întregii vieţi; într-о criză recurentă a bolii sale mentale, s-a sinucis. Jurnalele ei şi corespondenţa au fost publicate în câteva ediţii.” (Enciclopedia Universală Britannica. Volumul 16)
„[…] Este educată acasă, de tatăl său, Sir Leslie Stephen. La treisprezece ani îşi pierde mama şi are prima dintr-un lung şir de căderi nervoase. În 1900 începe să scrie articole în «Times Literary Supplement». După moartea tatălui său în 1904, se mută împreună cu sora ei, Vanessa, şi cu cei doi fraţi, Thoby şi Adrian, în cartierul Bloomsbury, casa lor devenind locul de întâlnire al Grupului Bloomsbury. Se apropie mai mult de Vanessa şi de soţul acesteia, criticul de artă Clive Bell. În 1912 se căsătoreşte cu Leonard Woolf, care avea să-i fie alături întreaga viaţă, şi înfiinţează cu el o editură, Hogarth Press, unde, pe lângă propriile opere, apar volume de T.S. Eliot, Katherine Mansfield, E.M. Forster, iar mai târziu cărţile lui Freud. În 1915 publică primul ei roman, «Călătorie în larg» («The Voyage Out»), urmat de «Noapte şi zi» («Night and Day», 1919), «Camera lui Jacob» («Jacob’s Room», 1922) şi «Doamna Dalloway» («Mrs Dalloway», 1925). În acelaşi an, îi apare volumul de eseuri «The Common Reader». Alături de «Doamna Dalloway», romanele care o consacră printre scriitorii de primă mărime ai modernismului sunt «Spre far» («To the Lighthouse», 1927) şi «Valurile» («The Waves», 1931). De succes comercial se bucură romanul ei din 1928, «Orlando», dedicat Vitei Sackville-West. În 1929 îi apare volumul de eseuri cu tematică feministă «O cameră separată» («A Room of One’s Own»), iar în 1937, romanul «Anii» («The Years»). Pe 28 martie 1941, după finalizarea romanului «Între acte» («Between the Acts»), se sinucide înecându-se în râul Ouse. […]” (Editura Humanitas)
Ca referință cinematografică privind portretizarea Virginiei Woolf, vă recomandăm splendidul film „The Hours”, din 2002, după romanul cu același nume al lui Michael Cunningham! În această capodoperă artistică (vizuală, auditivă, narativă), regizată de Stephen Daldry, actrița Nicole Kidman are o interpretare monumentală a genialei scriitoare Virginia Woolf, rol pentru care a fost și recompensată cu Premiul Oscar.
Vă invităm la Filiala Micălaca pentru împrumutul cărților Virginiei Woolf – autoare ale cărei opere, alături de cele ale lui James Joyce, au revoluționat proza modernă universală! Scriitoarea engleză a avut una dintre cele mai strălucite minți care s-au manifestat vreodată în lumea literară și în cultura mondială. Ca o rezumare, ideile inovatoare ale Virginiei Woolf s-au cristalizat datorită considerației sale că scriitorii de dinaintea ei erau axați mai mult pe intriga și desfășurarea acțiunii unui roman, iar ea și-a concentrat întreaga putere creatoare în jurul „lumii interioare” a indivizilor, pe semnificațiile timpului și ale memoriei, pe asocierea de idei și stări, pe definirea identității în căutarea unui sens personal, influențând astfel generații întregi de autori care i-au urmat. Vă așteptăm cu drag! 😊
Sursă imagine autor: wikipedia.org