Sărbătoritul zilei: Albert Camus

Albert Camus (7 noiembrie 1913, Mondovi [Dréan], Algeria franceză [Algeria] – 4 ianuarie 1960, comuna Villeblevin, departamentul Yonne, Franța)

Filosof, romancier, autor de proză scurtă, eseist, dramaturg, jurnalist și activist politic francez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1957.

Albert Camus a provenit dintr-o familie săracă: tatăl său, un muncitor de origine alsaciană, a murit în Primul Război Mondial la doar un an după nașterea fiului său, iar mama sa, de origine spaniolă, a lucrat ca îngrijitoare. A urmat școala și cursurile universitare din Alger, fiind în aceeași perioadă foarte pasionat și de sport, îndeosebi de fotbal, înot și box, pe care însă a trebuit să le întrerupă, la fel ca și studiile, din cauza primelor crize serioase de tuberculoză. A avut diverse slujbe pentru a se susține singur financiar și pentru a termina facultatea. A obținut licența în 1936 în baza unei lucrări despre relația dintre gândirea elenă și cea creștină în scrierile lui Plotin și ale Sfântului Augustin. Între anii 1930 și 1940 Camus a citit foarte mult, atât din operele clasicilor francezi, cât și din cele ale contemporanilor săi, printre care: André Gide, Henry de Montherlant și André Malraux. S-a preocupat foarte mult și de teatru, scriind, producând, adaptând și jucând pentru „Théâtre du Travail”, redenumit mai târziu „Théâtre de l’Equipe”. Ca jurnalist, și-a făcut ucenicia la cotidianul „Alger-Républicain”, devenind editorialist principal, redactor, ziarist politic și scriitor de recenzii literare, iar mai apoi a fost redactor al cotidianului parizian „Combat”.

Prima publicație a lui Camus a fost „Fața și reversul” („L’envers et l’endroit”, 1937), o colecție de eseuri despre condițiile din primii săi ani de viață și despre familia sa, urmându-i apoi o a doua colecție de eseuri – „Nunta” („Noces”, 1938), în care era prezentată zona rurală din Algeria, pe fondul unor meditații lirice despre frumusețile naturii și bucuria pe care o pot aduce acestea și celor săraci. „Străinul” („L’Étranger”, 1942), a fost genialul său roman de debut, tratând tema alienării individului onest, independent și nonconformist în cadrul societății secolului al XX-lea. Tot în același an, a publicat și importantul său eseu filosofic denumit „Mitul lui Sisif” („Le Mythe de Sisyphe”, 1942), o iscusită analiză a nihilismului contemporan și a conștiinței „absurdului”. În cel de-al doilea roman al său, „Ciuma” („La Peste”, 1947), Camus și-a manifestat încrederea în demnitatea și fraternitatea umană. Într-un alt eseu filosofic remarcabil, intitulat „Omul revoltat” („L’Homme révolté”, 1951), autorul și-a exprimat o altă idee esențială și caracteristică: necesitatea „revoltei” morale și metafizice. Alte opere ale sale demne de luat în seamă sunt: romanul „Căderea” („La Chute”, 1956) și colecția de proză scurtă „Exilul și împărăția” („L’exil et le royaume”, 1957). Dintre lucrările dramaturgice ale lui Camus sunt de menționat îndeosebi: „Caligula” (1938) și „Neînțelegerea” („Le Malentendu”, 1944), două piese reprezentative ale teatrului absurdului.
În 1957 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru literatură, iar la nici trei ani mai târziu scriitorul a murit într-un accident de mașină, la vârsta de 46 de ani.

Vă invităm la Filiala Micălaca pentru împrumutul operelor lui Albert Camus – un autor genial, un filosof existențialist de marcă și reprezentant al absurdului! În scrierile sale sunt reflectate teme și problematici precum: izolarea individului într-un univers străin, alienarea ființei umane față de sine însuși și față de societate, condiția omului moral și a intelectualului, răul și amenințarea morții, dar și credința în libertatea individuală și încrederea în solidaritatea umană. Vă așteptăm cu drag! 😊