Sărbătoritul zilei: Alexandru Odobescu

Alexandru Odobescu, pe numele său complet Alexandru Ioan Odobescu (23 iunie 1834, București, Țara Românească [România] – 10 noiembrie 1895, București, România)

Prozator, eseist, publicist, istoric, arheolog, profesor şi om politic român.

„[…] Fiu al lui Ioan O. A fost elev al Colegiului Sf. Sava, în urma unui examen dat cu Petrache Poenaru, urmaşul lui Gheorghe Lazăr; aici are colegi pe Theodor Aman, viitor mare pictor, şi pe Alexandru Sihleanu. A studiat la Collège de France din Paris, unde are profesori pe Alfred Dumesnil, ginerele lui J. Michelet, şi pe Edgar Quinet. Redactează la Paris revista «Junimea română» cu Gh. Creţeanu şi Dimitrie Florescu; aici publică articolul «Muncitorul român», remarcabil prin îndrăzneala ideilor şi prin compoziţia sa, care îi evidenţiază spiritul progresist, democratic. Se înscrie la Facultatea de Litere din Paris, pe care n-o termină, neprezentându-se la examenul de licenţă. Într-un moment când mişcarea arheologică ia un deosebit avânt, o urmăreşte cu fervoare, fiind în relaţie directă cu câţiva promotori ai acesteia (Guizet, Vitet, Prosper Mérimée). A fost ministru al Cultelor şi Instrucţiunii publice (1863-1864). Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei («Istoria arheologiei», 1877) şi a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său («Le Trésor de Petrossa», 3 vol., 1887-1900). A sprijinit plecarea lui Gr. Tocilescu la arhivele ruseşti pentru alcătuirea ediţiei de «Opere» – Dimitrie Cantemir. A publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene («Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu ţara, istoria şi datinile românilor», 1861; «Răsunete ale Pindului în Carpaţi»). A publicat studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea («Poeţii Văcăreşti», «Mişcarea literară din Ţara Românească în sec. XVIII»). Este autorul unor romane istorice («Mihnea Vodă cel Rău», «Doamna Chiajna», 1860) şi volume de eseuri («Câteva ore la Snagov», 1909; «Pseudokynegeticos. Fals tratat de vânătoare», 1874). Format la şcoala clasicismului francez şi la aceea a antichităţii, om de gust şi de ştiinţă, unul dintre fondatorii arheologiei la noi, scrie o proză admirabilă prin eleganţă. S-a opus fanteziilor etimologice ale Academiei. A fost directorul Şcolii Normale Superioare (1891). Publică manuale şcolare, printre care şi unul de gramatică. Membru al Societăţii Academice (1870). Secretar general al Academiei Române (1879-1881).” (Enciclopedia identității românești. Personalități)

Vă invităm la Filiala Micălaca pentru împrumutul operelor lui Alexandru Odobescu! Vă așteptăm cu drag! 😊