Cella Serghi, născută Cella Marcoff (4 noiembrie 1907, Constanța, județul Constanța, Regatul României [România] – 19 septembrie 1992, București, România)
Romancieră, autoare de proză scurtă, memorialistă, publicistă și traducătoare română.
S-a născut într-o familie de vechi dobrogeni, iar pseudonimul de „Serghi” l-a preluat după numele bunicului său de origine bulgară, Serghi Marcoff. A urmat clasele primare la Constanța (1915-1916) și la București (1916-1919), trăind și experiența refugiului în timpul Primului Război Mondial. A urmat apoi gimnaziul și liceul (1919-1927) tot la București, timp în care i-a cunoscut pe Camil Petrescu și Mihail Sebastian. Între anii 1927 și 1931 a fost studenta Facultății de Drept, practicând apoi avocatura în paralel cu preocupările sale literare. În urma încurajărilor lui Camil Petrescu, Cella Serghi a debutat în „Gazeta”, în 1934, cu articole și reportaje, semnate „Cella Marin”. În anul 1938 a debutat și editorial cu „Pânza de păianjen”, socotit cel mai bun roman al ei și care a primit multe critici favorabile din partea unor personalități ca Mihail Sebastian, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Pompiliu Constantinescu, Felix Aderca și alții. După 1944, romanul a fost reeditat cu revizuiri și adăugiri. Scriitoarea a colaborat răzleț la publicațiile „Reporter”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul”, „Democrația”, „Viața românească”, „Femeia”, etc. Din 1945 a devenit secretara „Universității libere populare”, contribuind la adoptarea doctrinei comuniste în cultura și literatura postbelică. În perioada următoare a publicat mai multe scrieri, precum: romanul „Cad zidurile” (1950) care a fost reeditat cu titlul „Cartea Mironei” (1965) și „Mirona” (1972); romanele realist-socialiste „Cântecul uzinei” (1950) și „Cantemireștii” (1954) și operele de dimensiuni mai mici „S-a dumirit și Moș Ilie” (1950) și „Surorile” (1951); romanul „Fetele lui Barotă” (1958), reeditat cu titlul „Iubiri paralele” (1974); romanul „Gențiane” (1970); volumul de memorialistică „Pe firul de păianjen al memoriei” (1977); povestirea pentru copii „În căutarea somului uriaș” (1980); romanul „Această dulce vară, tinerețea” (1983). A tradus din Françoise Sagan, Françoise Mallet-Joris, Andrée Chedid.
Vă invităm la Filiala Micălaca pentru împrumutul cărților scrise de Cella Serghi, una dintre cele mai importante prozatoare ale literaturii interbelice românești! Vă așteptăm cu drag! 😊