Cezar Petrescu (1 decembrie 1892, satul Hodora, comuna Cotnari, județul Iași, Regatul României [România] – 9 martie 1961, București Republica Populară Română [România])
Jurnalist, romancier, autor de proză scurtă și de cărți pentru copii, dramaturg, eseist și memorialist român.
„[…] Obţine licenţa în Drept în 1915 la Iaşi. Redactor la «Adevărul», «Dimineaţa», «Bucovina», «Ţara nouă», fondator şi codirector, alături de Pamfil Şeicaru, al revistei social-politice şi culturale «Hiena» (1919-1924). Aspira, pe urmele lui Honoré de Balzac, să scrie o nouă «Comedie umană», o cronică românească a veacului XX. Este unul din cei mai de seamă gazetari din prima jumătate a veacului. Alături de Lucian Blaga, A. Maniu şi Gib Mihăescu întemeiază revista «Gândirea» în 1921. Este fondator al ziarelor «Cuvântul» şi «Curentul» în 1928; director al ziarului oficios «România» în 1938 şi al revistei «România literară», 1938, suprimate în 1940. Se afirmă ca romancier cu romanul «Întunecare» (1927-1928). Opera sa cuprinde circa 70 volume – romane, nuvele, piese de teatru, proză fantastică şi literatură pentru copii, studii, note de călătorie şi memorialistică.
Lucrări: «Scrisorile unui răzeş», 1922; «Plecat fără adresă, sosit fără adresă»; «Calea Victoriei», 1930; «Fram, ursul polar», 1931; «Comoara regelui Dromichet», 1931; «Greta Garbo», 1932; «Apostolul», 1933; «Aurul negru», 1934; «Duminica orbului», 1934; «Oraş patriarhal», 1930; «Mane, Tekel, Fares»,1937; «Noi vrem pământ»,1938; «Ochii strigoiului», 1942; «Cocârţ şi bomba atomică», 1945; «Pif-Paf-Puf», 1945; «Omul de zăpadă», 1945; «Iliuţă copil», 1945; «Neghiniţă», 1945. A obţinut Premiul Naţional pentru Literatură în 1931 şi Premiul de Stat pentru dramaturgie în 1952 pentru piesa «Nepoţii gornistului» – colaborare cu M. Novicov. Membru al Academiei Române din 1955.” (Enciclopedia identității românești. Personalități)
Vă invităm la Filiala Micălaca pentru împrumutul scrierilor lui Cezar Petrescu! Vă așteptăm cu drag! 😊
