Grigore Alexandrescu (22 februarie 1810, Târgoviște, Țara Românească [România] – 25 noiembrie 1885, București, România)
Poet, fabulist, prozator și traducător român.
„[…] A învățat greaca modernă încă din copilărie, împreună cu Vasile Cârlova, de la dascălul Rafail. A studiat la București la clasa de literatură a profesorului J. A. Vaillant (1931), unde a fost coleg cu Ion Ghica, apoi la Colegiul Sf. Sava (profesori: Eufrosin Poteca, Petrache Poenaru). Posesor al unei bogate culturi clasice, a debutat ca poet la «Curierul românesc» al lui Heliade Rădulescu, în 1832. A fost pașoptist moderat și unionist. Spirit reflexiv și lucid, a consacrat în literatura română elegia, epistola, satira, meditația și fabula; în lirica erotică a fost influențat de Lamartine. Principalele volume de versuri: «Poezii», 1838; «Suvenire și impresii, epistole și fabule», 1847; «Meditații, elegii, epistole, satire și fabule», 1863. A tradus din Florian («Eliezer și Neftali», 1832), Taso (primele trei cânturi din «Ierusalimul liberat», 1882) ș.a. A scris proză: «Memorial de călătorie», 1863.” (Enciclopedia identității românești. Personalități)
Vă invităm la Filiala Micălaca pentru împrumutul operelor lui Grigore Alexandrescu! Vă așteptăm cu drag! 😊
Sursă imagine autor: wikipedia.org