Luigi Pirandello (28 iunie 1867, Girgenti [Agrigento], Sicilia, Regatul Italiei [Italia] – 10 decembrie 1936, Roma, Regatul Italiei [Italia])
Dramaturg, romancier, autor de proză scurtă, poet, eseist și profesor italian, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1934.
„S-a născut în 1867 în Sicilia, la Girgenti (azi Agrigento) într-o familie înstărită. Tatăl, antreprenor al unor mine de sulf – luptase în armata lui Garibaldi și se căsătorise în 1863 cu Caterina Ricci–Gramitto, sora unui camarad de arme –, și-ar fi dorit ca fiul să intre în afaceri, dar Luigi e atras de literatură, își începe studiile universitare la Palermo, și le continuă la Roma, iar în 1887 publică prima culegere de versuri, «Rău vesel». În același an pleacă în Germania, la Universitatea din Bonn, unde în 1891 obține un doctorat în filologie romanică. Acolo traduce în italiană «Elegiile romane» ale lui Goethe și compune «Elegiile renane». În 1892 se întoarce în Italia și din 1893 se stabilește la Roma, an în care scrie primul roman, «Exclusa». Se căsătorește în 1894 cu Maria Antonietta Portulano, fiica unui asociat al tatălui său. În 1898 fondează revista literară «Ariel», unde publică prima sa piesă de teatru, «Epilogul». Accidentul produs în 1903 la mina de sulf a tatălui său declanșează un șir de nenorociri în viața scriitorului: soția lui suferă o pareză care va lăsa grave sechele psihice (în 1919 va fi internată într-un ospiciu), situația financiară devine precară, ajunge în pragul sinuciderii. Romanul «Răposatul Mattia Pascal» (1904) îi aduce un oarecare succes – e tradus în germană –, publică eseuri («Arta și știința», «Umoristul»), iar piesele scrise încep să-l facă cunoscut. Anii ’20 sunt anii veritabilei lui afirmări internaționale. În 1923 fondează «Teatro d’Arte di Roma», e invitat în America, unde Teatrul «Fulton» din New York se va numi vreme de trei luni «Pirandello’s Theatre», face turnee în Anglia, Franța și Germania, apoi, în 1927, ajunge în Argentina și Brazilia. După cărțile lui se fac filme – între care «Așa cum mă vrei tu», cu Greta Garbo. În 1934 primește Premiul Nobel pentru literatură. Moare în 1936, iar familia se supune dispozițiilor sale testamentare: «Când voi muri, să nu mă îmbrăcați, înfășurați-mă într-un cearșaf. Fără flori, fără lumânare la căpătâi. Un dric sărăcăcios. Gol. Și nimeni să nu mă-nsoțească, nici rude, nici prieteni. Dricul, calul, birjarul, asta-i tot. Ardeți-mă.».
Proza: «Exclusa» (1893), «Schimbul» (1895), «Răposatul Mattia Pascal» (1904), «Bătrânii și tinerii» (1909), «Viața goală», «Soțul său» (1911), «Se filmează» (1915, roman reeditat în 1925 sub titlul «Caietele lui Serafino Gubbio, operator»), «Nuvele pentru un an» (1922), «Unul, nici unul și o sută de mii» (1924).
Teatru: «Liola», «Așa e (dacă vi se pare)», «Voluptatea onoarei» (1917), «Șase personaje în căutarea unui autor» (1921), «Henric al IV–lea» (1922), «Uriașii munților» (piesă neterminată) (1936).” (Editura Humanitas)
Vă invităm la Filiala Micălaca pentru împrumutul operelor lui Luigi Pirandello – un inovator al teatrului modern, considerat adeseori un predecesor al teatrului absurdului, fiind și unul dintre cei mai importanți scriitori și intelectuali italieni ai secolului al XX-lea! Vă așteptăm cu drag! 😊
Sursă imagine autor: wikipedia.org