Mircea Sântimbreanu (7 ianuarie 1881, comuna Băița, județul Hunedoara, Regatul României [România] – 19 august 1999, București, România)
Autor de proză scurtă, de cărți pentru copii și adolescenți, publicist, editor, profesor și actor român.
Mircea Sântimbreanu a fost elev la Liceul Ortodox „Avram Iancu” (1935-1943), din Brad. În 1947 a absolvit Facultatea de Științe Juridice în capitala țării, iar în 1951 și-a luat licența în cadrul Facultății de Filosofie a Universității București. Între 1948 și 1951 a fost asistent universitar la Catedra de drept penal a Universității București. A mai fost profesor la diferite licee între anii 1951 și 1966.
A debutat cu volumul de povestiri „Cu și fără ghiozdan”, în 1956, iar în anii care au urmat a devenit unul dintre cei mai productivi autori de literatură pentru copii și adolescenți. În 1957 i-a apărut volumul de povestiri „Sub lupă”, iar mai apoi publicațiile: „La telefon… telefonul!” (1961), „32 de premianți” (1962), „Extemporale… și alte lucrări scrise” (1963), „Lângă groapa cu furnici” (1964). În 1965 a publicat „Recreația mare”, care a fost tradusă în 12 limbi, acordându-i-se Premiul Asociației Scriitorilor din București în 1974. În 1969 i-a mai apărut volumul „Schițe vesele”. Mircea Sântimbreanu a fost directorul Editurii Albatros între 1974 și 1985. A publicat, în 1980, volumul „Mama mamuților mahmuri”, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor în același an. În 1983 i-a apărut volumul „Un Gulliver în țara chiticilor”. În 1999, an în care a fost publicat volumul „Recreația mică”, autorul a decedat.
Vă invităm la Filiala Micălaca pentru împrumutul scrierilor lui Mircea Sântimbreanu! Vă așteptăm cu drag! 😊
