Siegfried Lenz (17 martie 1926, Lyck [Ełk], Prusia Răsăriteană, Germania [Polonia] – 7 octombrie 2014, Hamburg, Germania)
Romancier, autor de proză scurtă și de cărți pentru copii, dramaturg și eseist german.
„«Memorie colectivă a omenirii» – aceasta i se pare lui Siegfred Lenz cea mai potrivită definiție a literaturii. Tocmai de aceea, pentru el meseria de scriitor are și o componentă gravă, recuperatoare. Literatura trebuie să fie, crede scriitorul german, «certăreață», iar temele pe care le alege pentru cărțile sale sunt, în genere, incomode.
[…] devine soldat în Marina militară germană la numai 17 ani, supraviețuiește scufundării vasului său, e trimis în Danemarca, dezertează și e luat prizonier de englezi. După 1945 face, la Hamburg, studii de filozofie, anglistică și litere, se angajează ca redactor la Die Welt, apoi va trăi din scris. Siegfried Lenz este, alături de Heinrich Böll, Günter Grass și Martin Walser unul dintre membrii celebrului «Grup 47», scriitori care s-au afirmat imediat după al Doilea Război Mondial și au impus o nouă literatură (doi dintre aceștia au obținut Premiul Nobel). Debutează în 1951 cu romanul «Erau ulii în văzduh», are succes și la public, și la critică, doi ani mai târziu publică un alt roman, «Duel cu umbra», apoi un volum de proze umoristice realiste, «Atât de gingaș era satul Suleyken». Romanele și volumele de povestiri, publicate de atunci cu o anume regularitate sunt, la Lenz, în vădită rivalitate. Peter Mohr scrie în 2001 despre această concurență: «În literatură este posibil ceea ce în sport este aproape imposibil. Lenz este un maestru al sprintului, cu o condiție fizică de invidiat pentru narațiunea de cursă lungă.». De altfel prozatorul scrisese și două romane izbutite pe tema sportului: «Omul în torent» și «Pâine și circ».
Opere principale:
Romane: «Erau ulii în văzduh» («Es waren Habichte in der Luft», 1951), «Duel cu umbra» («Duell mit dem Schatten», 1953), «Omul în torent» («Der Mann in Strom», 1957), «Pâine și circ» («Brot und Spiele», 1959), «Ora de germană» («Deutschstunde», 1968), «Modelul» («Das Vorbild», 1973), «Pierderea» («Der Verlust», 1981), «Proba de sunet» («Die Klangprobe», 1990), «Moștenirea lui Arne» («Arnes Nachlass», 1999), «Biroul de obiecte găsite» («Fundbüro», 2003).
Povestiri: «Atât de gingaș era satul Suleyken» («So zärtlich war Suleyken», 1955), «Vânător de batjocuri» («Jäger des Spotts», 1958), «Oameni din Hamburg» («Leute von Hamburg», 1968), «Fata din Serbia» («Das serbische Mädchen», 1987), «Ludmilla», 1996. A scris și eseuri, drame și teatru radiofonic.” (Editura Humanitas)
Vă invităm la Filiala Micălaca pentru împrumutul uneia dintre cele mai frumoase scrieri pe tema iubirii ale lui Siegfried Lenz: „Un moment de reculegere”! Vă așteptăm cu drag! 😊
Sursă imagine autor: wikipedia.org