În această clădire, pe data de 15 noiembrie, 1918, Consiliul Naţional Român Central de la Arad a decis convocarea Marii Adunării Naţionale la Alba Iulia pentru data de 1 Decembrie 1918, pentru unirea Transilvaniei cu România.
Începuturile acestui edificiu le regăsim în anul 1909. La inițiativa lui Ioan Mețianu, episcop al Aradului, viitor mitropolit al Ardealului, a fost demarată o acţiune de strângere de fonduri, pentru ridicarea unui gimnaziu de fete. Cei mai importanți contributori au fost Eparhia ortodoxă şi Banca „Victoria”, bancă arădeană cu capital românesc.
O contribuție financiară importantă, 100.000 coroane, a avut filantropul basarabean Vasile Stroescu. Acesta își lega astfel numele de istoria Aradului.
Acest edificiu şcolar ortodox, a fost ridicat lângă actuala reședință a Arhiepiscopiei Ortodoxe a Aradului, a fost sfinţit în ziua de 25 august 1913, cu binecuvântarea lui Ioan Ignatie Papp, viitorul episcop al Marii Uniri și mitropolit interimar al Ardealului.
La ceremonia de sfințire a lăcașului, a participat și Mihai Săulescu cu soţia, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor a Parlamentului României. A fost prezent și primarul Aradului Lajos Varjassy.
Director al Gimnaziului de Fete a fost numit Vasile Goldiș, secretar consistorial, adus la Arad de la Brașov de către unchiul său, episcopul Iosif Goldiș,
În timpul Primului Război Mondial, clădirea școlii a fost evacuată și ocupată de către armata germană.
În luna noiembrie a anului 1918, după ce s-a retras armata germană, în sala de sport a școlii, Consiliul Național Român Central, atunci când casa lui Ștefan Cicio-Pop devenea neîncăpătoare, și-a desfășurat câteva ședințe. Cea mai importantă a fost cea din ziua de 15 noiembrie. După încheierea războiului şi a Unirii Transilvaniei cu România, clădirea și-a împlinit menirea pentru care a fost ridicată. Școala civilă de Fete a fost integrată Liceului de Stat de Fete (viitorul Liceu „Elena Ghiba-Birta”). Clădirea Şcolii Civile de Fete, aceasta se menţine în continuare ca instituţie auxiliară a învătământului liceal, sub denumirea de ,,Internat Diecezan”, în care se asigură găzduire pentru elevele care studiază la liceu sau la alte şcoli de nivel mediu din Arad.
Spre sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, unităţi ale armatei sovietice s-au instalat în Cetatea Aradului, în care funcţiona şi un spital militar românesc, Spitalul „Regina Maria” care a fost obligat să părăsească incinta Cetăţii, fiind instalat în clădirea Internatului Diecezan.
După finalizarea războiului, spitalul a fost desfiinţat iar în clădirea Internatului Diecezan a fost găzduită o colonie de copii şcolari din Grecia, evacuaţi din calea evenimentelor revoluţionare care au avut loc în această ţară.
Autorităţile noului regim comunist au instalat în clădirea internatului o şcoală inter-regională pentru pregătirea secretarilor sfaturilor populare.
După desființarea acestei şcoli, în Internatului Diecezan a fost instalat spitalul T.B.C. După căderea regimului comunist, clădirea a revenit în proprietatea Episcopiei Aradului.
Text de profesor dr. habil. Corneliu Pădurean
