Prozator și dramaturg, gazetar, avocat și orator, cu vocația perceperii evenimentelor politice și culturale în cele mai profunde sensuri ale acestora, lansat în politică, Barbu Ștefănescu Delavrancea s-a născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din București. În 1899, ajunge primar al Bucureștilor. Rămâne în literatură, prin Hagi-Tudose și prin trilogia dramatică moldovenească: Apus de soare (1909), Viforul (1910), Luceafărul (1910).La 12 mai 1912, ca o apreciere a întregii sale activități de prozator și dramaturg, scriitorul este ales membru al Academiei Române.
