Născut la Timișoara (1949), după absolvirea studiilor universitare, specialitatea fizică – chimie, Ondrej – Jan Stefanko s-a stabilit în Nădlac, unde a rămas până la sfârșitul vieții, lucrând ca specialist la o unitate agricolă de stat. După 1990, a fost pentru o scurtă perioadă președintele consiliului local, continuând însă cu aceeași râvnă atât activitatea din domeniul economic cât și al creației artistice, începută în tinerețe ca poet, prozator, eseist, istoric și critic literar, traducător din limbile română și slovacă, ziarist, redactor și redactor șef la diferite publicații, editor.
Debutul său literar a fost în revista Familia din Oradea, care în 1971 i-a publicat o poezie, dar primul volum, Dva hlasy (Două voci) scris în colaborare cu prietenul său Ivan Miroslav Ambrus, a fost editat la Bratislava, în 1977.
În continuare, până în 2006, opera lui s-a dezvoltat și contopit, într-un număr impresionant de volume, eseuri, poeme, rod al colaborării cu aproape toate revistele literare din țară, multe din ele bucurându-se de referințe critice ce formează astăzi o întinsă bibliografie, onorată cu premii și distincții. Încă de la primele sale tipărituri, poetul se raportează spiritual la spațiul câmpiei întinse, acolo unde comunitatea sa și-a regăsit patria, într-o neobișnuită comunicare cu vegetalul. Odată cu volumul Rozpaky (Îndoieli, București, 1983) începe perioada existențialistă a poeziei lui Ondrej Stefanko marcată de ideea înălțării, a zborului.
A murit la 20 februarie 2008, fiind înmormântat în Cimitirul Slovac din Nădlac. Statura uriașă a cărturarului nădlăcan, barba năvalnică și gesticulația rebelă, era dublată de un spirit lucid și retorică inconfundabilă. Lirica originală a lui Ondrej – Jan Stefanko, tradusă în limba română, înfățișează complexitatea unei opere scrisă în limitele unei culturi restrânse la un spațiu mic, dar cu mari șanse de a accede, la limbajul universal al poeziei. Regretatul poet și eseist Gheorghe Mocuța, îl caracteriza, în 2001, pe Ondrej Stefanko, „drept omul providențial al comunității slovace din pusta arădeană, care prin scrierile sale a aruncat nenumărate punți spre dialogul intercultural”.
